Conform Vietnam.vn: Racheta sovietică „satan”, o amenințare persistență pentru SUA
Racheta balistică intercontinentală R-36M2 Voevoda, cunoscută în Occident sub numele de cod „Satan”, continuă să reprezinte o provocare semnificativă pentru Statele Unite, datorită puterii sale distructive de neegalat în comparație cu arsenalul american. Dezvoltată în perioada Războiului Rece, această armă a fost concepută pentru a depăși orice sistem defensiv și ofensiv contemporan.
La sfârșitul anilor 1960, Uniunea Sovietică a constatat că racheta R-36, introdusă în serviciu în 1967, nu corespundea pe deplin cerințelor militare. Aceasta transporta doar trei focoase și avea o precizie limitată, fiind vulnerabilă în fața sistemelor de apărare antirachetă. Ca răspuns, în 1969, Biroul de Proiectare Yuzhnoye a demarat dezvoltarea unui nou proiect, menit să fie de trei ori mai precis, de patru ori mai pregătit de luptă, cu o putere sporită și o protecție mult mai bună a platformei de lansare. Rezultatul a fost racheta R-36M.
Capacități distructive uluitoare
Racheta R-36M, o construcție în două trepte cu combustibil lichid, dispune de trei variante de focoase. Prima, o focoasă simplă ușoară, are o putere de 8 megatone și o rază de acțiune de 16.000 km. A doua variantă, o focoasă simplă grea, ajunge la 20 megatone și 11.200 km. Cea mai amenințătoare este varianta cu focoase multiple, ce poate transporta zece focoase, fiecare cu o putere de 400 kilotone. Toate variantele sunt echipate cu un sistem avansat de contramăsuri, inclusiv momeli concepute să păcălească radarele de avertizare timpurie.
Experții sovietici anticipau că radarul american nu ar fi putut distinge între o rachetă reală și o momeală. Chiar și un atac limitat cu aceste rachete era calculat să provoace daune inacceptabile Statelor Unite. O singură focoasă de reintrare în atmosferă are o putere echivalentă cu 25 de bombe atomice similare celei aruncate asupra Hiroshimei. Prin urmare, o singură rachetă era capabilă să provoace daune echivalente cu 250 de astfel de bombe.
Evoluția Rachetei „Satan” și Succesoarea sa
În 1980, versiunea îmbunătățită R-36M UTTKh a intrat în serviciu, demonstrând o eficiență sporită. Aceasta era de două până la trei ori mai precisă și putea acoperi o suprafață mult mai mare. Îmbunătățirile au inclus un nou sistem de desfășurare a focoaselor, o memorie de bord extinsă și un sistem de control modernizat. Procesul de pregătire pentru lansare a fost automatizat și scurtat la un minut. O singură rachetă putea lovi ținte pe o suprafață de până la 300.000 de kilometri pătrați. Forțele Sovietice de Rachete Strategice dețineau 308 astfel de rachete, un arsenal capabil să distrugă orașe și infrastructură critică inamică.
Racheta R-36M2, pusă în funcțiune pe 11 august 1988, este considerată apogeul programului de rachete balistice intercontinentale al Uniunii Sovietice. Aceasta a rămas cel mai puternic sistem de rachete de luptă din lume și este încă utilizată de Forțele de Rachete Strategice ale Rusiei. Strategii sovietici au calculat că un atac cu 8 până la 10 rachete R-36M2 ar fi putut distruge 80% din potențialul industrial american și o mare parte a populației.
SUA consideră în continuare această rachetă o țintă prioritară pentru un atac preventiv. Cu toate acestea, distrugerea sa nu este o sarcină ușoară, racheta R-36M2 având o rezistență mult sporită la radiații și la lovituri directe.
În prezent, racheta R-36M este înlocuită treptat de cea mai recentă creație rusă, RS-28 Sarmat. Aceasta depășește orice altă rachetă din arsenalul global în ceea ce privește performanțele. Sarmat transportă 12 focoase cu o putere combinată de 750 de kilotone fiecare, puterea sa distructivă fiind de 600 de ori mai mare decât cea a bombei aruncate asupra Hiroshimei. Cu o rază de acțiune de aproximativ 18.000 km, aceasta poate atinge orice țintă de pe teritoriul inamic, inclusiv printr-o orbită subpământeană, extinzând raza la 35.000 km.
Lansarea de test a rachetei Sarmat a avut loc pe 20 aprilie 2022, iar ulterior a fost pusă în stare de pregătire de luptă. Similar predecesorului său, Sarmat nu este o armă pentru conflicte locale, ci un atu suprem, menit să fie utilizat doar în situații de amenințare existențială la adresa Rusiei. Prezența sa în arsenalul rusesc este considerată suficientă pentru a menține un echilibru global.
Sursa: Vietnam.vn
