Proiectul „stânii progresiste”, finalist la premiile Bienalei de Arhitectură, întâmpină critici din partea ciobanilor: „Nu se poate realiza așa ceva” și „Nu ne lăsa terenurile atunci când părăsim pășunile în transhumanță”ea noastră”

Un grup de arhitecți din București a prezentat la Bienala de Arhitectură din 2025 un proiect intitulat „Protejarea transhumanței – Micro-refugiu pentru păstori”, menit să arate cum ar putea fi construite adăposturi temporare pentru ciobanii care călătoresc cu turma, relatează Turnul Sfatului.

Cu toate acestea, ciobanii consideră că ideea nu este realistă. Gheorghe Dănulețiu, cunoscut și ca Ghiță Ciobanu, explică: „Da, se putea face pe vremea comunismului, când terenul era de stat. Atunci se făceau cabane pentru ciobani dacă se voia. Acum, însă, terenurile sunt private.” În trecut, statul putea construi astfel de adăposturi, dar acum proprietățile sunt private.

Arhitecții Irina Ivancu, Catinca Joita și Daniel Oancea au venit cu o idee modernă, într-o lume tradițională.

„Păstorii care practică transhumanța se confruntă adesea cu lipsa infrastructurii adecvate. De multe ori trebuie să doarmă în adăposturi improvizate, suportând condiții dificile: izolare, acces limitat la apă și vreme extremă. Pentru a sprijini această tradiție, proiectul propune construirea unor adăposturi moderne și sustenabile, amplasate pe traseele de transhumanță,” explică autorii proiectului.

Stâna ar urma să fie echipată cu panouri solare din sticlă, baterii pentru stocarea energiei, sisteme de colectare a apei de ploaie, o sobă, un boiler, un rezervor portabil pentru deșeuri ecologice și chiar o oglindă specială care colectează apa pluvială și ajută la supravegherea turmei.

Însă Gheorghe Dănulețiu subliniază că, deși proiectul arată bine, nu poate fi realizat practic. „Este teorie, în practică nu se poate face așa ceva. Și o să vă spun de ce: ce înseamnă transhumanța? Căutarea hranei pentru oi, în principal. Ciobanii nu au terenuri proprii atunci când pleacă în transhumanță. Nu ai un teren personal unde să ridici o cabană. În plus, în fiecare sezon, trebuie să te muți, dormind în locuri diferite, la distanțe de zeci de kilometri. Nu poți avea cabane peste tot. De aceea, oamenii pleacă în transhumanță ca să găsească pășuni bune pentru oi, nu pentru a se bucura de drumul în sine.”

El consideră că această idee poate fi o oportunitate de business, dacă ar fi vorba de construcții mai mici și mai confortabile, dar nu pentru activitatea tradițională de oierit.

Sursa articol