România, țară cu o biodiversitate remarcabilă, se confruntă cu o activitate de vânătoare legală a cerbilor, care generează în fiecare an venituri uriașe pentru anumite segmente ale industriei de profil. Potrivit datelor recente, între 8.000 și 8.500 de cerbi sunt vânați anual, pe baza cotelor stabilite de autorități în vederea menținerii echilibrului ecologic. Deși scopul declarat al acestei activități este controlul populației și protecția vegetației, realitatea indică o piață mult mai complexă și profitabilă, unde viața animalelor devine o marfă.
Vânătoarea legală și controversele legate de profit
Vânătoarea de cerbi în România se desfășoară în baza unui mecanism strict reglementat, ce presupune estimarea efectivelor de către ocoalele cinegetice și stabilirea cotelor de recoltă. În mod obișnuit, între 5 și 25% din populație este destinat împușcării, pentru a preveni suprapopularea și posibilele consecințe negative asupra ecosistemului. În ciuda rolului de menținere a echilibrului natural, această industrie devine, în mod paradoxal, o afacere de milioane de euro, unde vânzarea animalelor la prețuri semnificative în avans devine o practică frecventă.
Cercetările recente arată că în anumite zone ale României, populațiile de animale sălbatice, precum cerbul roșu și căpriorul, sunt suprapopulate cu până la 360%. Această tendință, accentuată de activitatea umană, a fost documentată într-un studiu al Universității din Brașov, care avertizează asupra riscului de dezechilibru ecologic și de impact negativ asupra pădurilor. „Ceea ce înseamnă un nivel al populației mult peste nivelul pe care ecosistemul îl poate susține fără impact negativ asupra regenerării pădurilor și resurselor vegetative”, explică cercetătorii.
Deși Ministerul Mediului aprobă aceste cote cu scopul protejării naturii, realitatea unei industrii care transformă viața animalelor în profituri financiare ridicate ridică semne de întrebare. În plus, natura devine terenul unor tranzacții financiare masive, iar vânătoarea se transformă dintr-o activitate de conservare într-o afacere de amploare, în care animalele sunt vândute înainte de a fi împușcate, ceea ce ridică semne de întrebare privind etica și sustenabilitatea pe termen lung.
Cerbul lopătar, simbol al faunei autohtone și focalizare pentru vânătoare
Printre speciile preferate pentru vânătoare se numără cerbul lopătar, o specie emblematică pentru pădurile românești. Acesta atinge vârste de până la 20 de ani și o greutate de aproape 300 de kilograme, fiind adaptat atât pentru zonele montane, cât și pentru dealurile sau, recent, pentru câmpie. Reintroducerea în anumite regiuni a acestei specii a fost făcută pentru a susține biodiversitatea și pentru a atrage pasionați de vânătoare.
Regia Națională a Lignitului – Romsilva, administrând fondurile cinegetice, controlează aceste populații. În zona Suceava, exemplu de referință, există aproape 2.000 de cerbi și căprioare, iar activitatea de vânătoare legală continuă să fie o sursă importantă de venit, dar și un subiect delicat al dezbaterilor ecologice.
Perspective și provocări pentru protejarea biodiversității în România
Realitatea prezentată dezvăluie o tensiune între dorința de conservare și beneficiile financiare generate de această industrie. În timp ce autoritățile susțin că cotele de vânătoare sunt menite să stabilizeze ecosistemul, semnele de întrebare rămân legate de efectele pe termen lung asupra biodiversității și asupra sănătății pădurilor. În plus, în contextul în care cerbul lopătar și alte specii sunt din ce în ce mai vizibil în zonele de câmpie și deal, eforturile de conservare și reglementare vor trebui adaptate pentru a preveni dezechilibre majore.
Pe măsură ce cercetările și datele indică suprapopulări alarmante, transparența în gestionarea activităților cinegetice devine esențială. În plus, dezbaterile despre etica vânătorii, protejarea animalelor și sustenabilitatea pe termen lung câștigă tot mai multă relevanță, fiind teme centrale pentru toți cei interesați de viitorul florei și faunei din România.
