O descoperire arheologică din centrul Chinei rescrie istoria inovației tehnologice în Paleolitic
Una dintre cele mai surprinzătoare revelații din domeniul arheologiei preistorice scoate la lumină o realitate complet diferită despre originea și evoluția tehnologică a hominizilor din Asia de Est. Într-o zonă din centrul Chinei, cercetătorii au descoperit artefacte datând de acum aproximativ 160.000 de ani, care demonstrează că această regiune nu a fost niciodată în urmă în ceea ce privește dezvoltarea unor unelte sofisticate. Descoperirea schimbă fundamental paradigmă despre rolul și timpul în care anumite tehnologii avansate au apărut în sprijinul hominizilor din această parte a lumii.
Artefacte ce respiră planificare și rafinare tehnologică
Situația de la Xigou, în provincia Henan, devine un exemplu clar al unei epoci în care inovarea nu mai era o chestiune întâmplătoare, ci un rezultat al unei gândiri strategice. Acolo, o echipă de specialiști a descoperit un ansamblu divers de artefacte din piatră, unele dintre ele susținând existența unor unelte compozite. Aceste unelte, ce includ lamă fixată de un mâner, indică un nivel de gândire tehnologică deosebit de avansat pentru acea perioadă, fapt care șochează teoriile anterioare.
Multe dintre artefacte sunt fragile și subțiri, fiind reprezentate adesea de fragile așchii și fragmente, uneori mai mici de 50 de milimetri, dar toate poartă urme evidente de uzură și utilizare. Acest lucru arată că hominizii de acum 160.000 de ani erau capabili să producă și să folosească aceste unelte repetitiv, ca parte a unui proces bine planificat pentru prelucrarea lemnului, plantelor sau chiar pentru activități de pregătire a altor materiale.
Oare Asia de Est era în urmă? Noua perspectivă cere reevaluare
De multe ori, în domeniul paleoliticului, s-a considerat că Asia de Est a avut un ritm mai lent în inovație, comparativ cu Africa sau Europa, unde se credea că soluțiile tehnice mai sofisticate au apărut mai devreme. Teoria susținea că aici ar fi lipsit acea „complexitate” necesară pentru produse mai avansate, precum uneltele compozite sau cele care demonstrează planificare anticipată. Descoperirea de la Xigou, însă, contrazice aceste idei, prezentând un tablou în care inovația era existentă, chiar dacă nu foarte bine documentată până acum.
Produsul unui proces tehnologic în mai multe etape — cu așchii standardizate și fixări în mâner— indică o minte adaptabilă și un nivel de gândire abstractă superior. Cercetările amănunțite, bazate pe urmele microscopice de uzură, sugerează, de asemenea, că aceste unelte nu au fost create doar pentru activități simple, ci și pentru prelucrarea materialelor vegetale, ceea ce implică un comportament repetitiv și o înțelepciune tehnologică.
Cine au fost creatorii acestor unelte? Rămâne un mister
Întrebarea care domină acum dezbaterile în domeniu este cine au forjat aceste artefacte. Resursele fosile umane din zonă nu oferă un răspuns definitiv, iar cercetările nu pot atribui, cu certitudine, aceste tehnologii uneia singure dintre specii, fie Homo sapiens, fie denisovanii sau alte populații arhaice. În special în cazul denisovanilor, misterioși și încă incomplet înțeleși, există indicii genetice ce confirmă prezența lor în regiune, precum și posibile contacte cu alte grupuri umane.
Pe măsură ce datele despre apariția Homo sapiens în Asia devin tot mai variate, această descoperire adaugă un nou strat de complexitate în poveste. Dacă aceste unelte compozite au fost create de denisovani sau de alte populații locale, înseamnă că evoluția tehnologică nu a fost exclusiv un apanaj al Homo sapiens, ci un proces mai larg și mai diversificat.
Viitoarele cercetări își propun să lege mai clar aceste artefacte de urmele umane, de exemplu, prin identificarea urmelor de adezivi sau fibre ce pot confirma modul de fixare în mâner. Astfel, vom putea înțelege mai bine modul în care aceste tehnologii au fost transmise și dezvoltate, dar și care specii de hominizi au fost în spatele lor.
O nouă panoramă a inovației umane
Pe măsură ce mai multe situri și artefacte ies la iveală, devine tot mai clar că evoluția tehnologică a umanității s-a petrecut în mai multe locuri în același timp, nu doar într-un singur centru de cultură. Descoperirea de la Xigou demonstrează că, în urmă cu aproape 160.000 de ani, hominizii din Asia de Est aveau deja anumite capacități de planificare, standardizare și progres. Acest fapt schimbă radarul și ne invită să reevaluăm momentul și modul în care a început această aventură tehnologică universală. În loc să fie un proces linear, cu începuturi clar definite, istoria inovației umane devine una complexă, interconectată și mult mai veche decât s-a crezut până acum.
