Diferendul Washington–Copenhaga pe tema Groenlandei escaladează, iar premierul danez avertizează asupra unui „dezacord fundamental”
Un nou episod tensionat în relația dintre Danemarca și Statele Unite riscă să reaprindă conflictele geopolitice legate de controlul asupra Groenlandei, insula strategică aflată pe buza arcticii. Premierul danez Mette Frederiksen a declarat joi că între Copenhaga și Washington există un „dezacord fundamental” în ceea ce privește viitorul teritoriului, după ce președintele american Donald Trump și-a exprimat vehement dorința de a cumpăra Groenlanda, ceea ce a fost perceput de oficialii danezi ca o intervenție nejustificată în afacerile interne ale Danemarcei și o demonstrație a interesului declanșat pentru resursele naturale ale insulei.
Tensiuni generate de planurile americane și declarațiile oficialilor danezi
În urmă cu câteva zile, Donald Trump a anunțat oficialele din Washington că intenționează să insufle un nou impuls relațiilor cu Groenlanda, un teritoriu autonom în cadrul Regatului Danemarcei, dar situat în inima Arcticii. Liderul de la Casa Albă a spus că ar fi deschis să discute despre posibilitatea ca Statele Unite să achiziționeze insula, argumentând că ar reprezenta beneficii strategice și economice semnificative. Însă, reacția oficialilor danezi a fost una abruptă: ministerul de externe al Danemarcei a catalogat ideea drept „absurdă”, iar premierul Frederiksen a susținut ferm că Groenlanda, deși are o economie în plină dezvoltare, rămâne în primul rând parte integrantă a Danemarcei, iar orice discuție de natură teritorială trebuie să se bazeze pe consensul local.
Această poziție dură a Copenhagăi a atras și criticile politicienilor din SUA, dar și din alte părți, care consideră că interesul trecutului pentru Groenlanda nu poate fi ignorat. În ultimii ani, insula a devenit un punct nodal pentru conflictele geopolitice în regiunea Arcticii, unde resursele naturale vaste, precum petrolul, gazul și mineralele rare, sunt tot mai accesibile din cauza schimbărilor climatice. Cea mai recentă manifestație a dorinței de influență s-a soldat cu planul de a constitui un grup de lucru comun, sperând să fie supus unor negocieri și să limpezească pozițiile fiecărei părți.
Groenlanda, o țintă strategică în conflictele globale pentru resursele Arcticii
De mai mulți ani, Groenlanda este un teritoriu în centrul interesului global, considerată o mare de oportunități dincolo de frumusețea sa naturală. În contextul schimbărilor climatice, calota glaciară a fost într-adevăr ruptă în mai multe zone, facilitând accesul pe scară mai largă la resursele naturale și la rutele maritime polare. Pentru Statele Unite, o prezență mai puternică în Groenlanda ar însemna nu doar un avantaj strategic în ceea ce privește controlul acestor resurse, ci și un punct de sprijin pentru forțele NATO în regiune.
Din partea Danemarcei, insula de peste 2.1 milioane de kilometri pătrați reprezintă un simbol al suveranității și al autonomiei relative, deși are statut de teritoriu autonom din 1979. Oficialii de la Copenhaga susțin că orice intenție de a negocia sau de a vinde Groenlanda ar fi o încălcare a legii internaționale și a dreptului insulei de a-și decide propriul destin. În plus, autoritățile daneze subliniază că vor continua să apere integritatea și suveranitatea teritoriului, indiferent de presiunile externe.
Perspective și posibile urmări ale conflictului
Tensiunile dintre Washington și Copenhaga continuă să fie la cote înalte, iar însăși natura și amploarea acestor divergențe sunt încă necunoscute. În ultimul timp, ambele părți au încercat să reducă impactul disputelor publice, dar direcția pe termen lung rămâne incertă. În plus, aliații din NATO se uită cu atenție la evoluția situației, preocupându-se de posibilele repercusiuni în arii de interes strategic cheie.
În timp ce oficialii danezi reafirmă faptul că Groenlanda nu poate fi comercializată și că orice discuție trebuie să fie realizată cu acordul populației indigenelor și al autorităților locale, administrația de la Washington pare să insiste asupra intereselor sale geopolitice. Astfel, se păstrează un echilibru fragil, care poate escalada în orice moment într-un conflict diplomatic de amploare.
Între timp, insula continuă să își păstreze statutul de teritoriu autonom, iar liderii locali rămân alarmați de efectele acestor tensiuni, deoarece un conflict deschis între marile puteri ar putea avea consecințe grave pentru întreaga regiune polară. Rămâne de văzut dacă dialogul deja început va putea să oprească spirala divergențelor înainte ca acestea să devină iremediabilă.
