Autostrăzile și drumurile naționale din jurul Bucureștiului, esențiale pentru mobilitatea în sezonul rece, sunt deszăpezite în acest an de firme cu conexiuni politice sau fără experiență solidă în domeniu, în timp ce infrastructura critică de intervenție lipsește aproape în totalitate. Această situație exposează lacune grave în gestionarea sezonului de iarnă, punând în pericol siguranța traficului și eficiența operațiunilor de intervenție în condiții de zăpadă sau polei.
Firme cu legături politice și costuri discriminatorii
Valoarea totală a acordurilor-cadru atribuite de CNAIR, în cadrul Direcției Regionale de Drumuri și Poduri București, se ridică la aproape 75 de milioane de euro. Aceste fonduri sunt distribuite unor societăți controlate de apropiați ai liderilor PSD sau unor companii specializate în agricultură, precum cultivatorii de orez, care gestionează în mod paradoxal deszăpezirea autostrăzilor și drumurilor din jurul capitalei. De exemplu, pentru loturi ca A0 Nord sau A1, nu există centre de întreținere proprii, iar utilajele sunt mutate dintr-o zonă în alta pentru a acoperi lipsurile, presupusă așa fiind „eficientizarea” cheltuielilor.
Din surse apropiate CNAIR reiese că programul de dezăpezire nu funcționează la parametri optimi, fiind grav afectat de defecțiunile frecvente ale utilajelor subcontractorilor. Timpul de reacție crește considerabil, deoarece utilajele companiei trebuie să fie aduse din zeci de kilometri distanță, ceea ce întârzie intervențiile și expune șoferii la pericole deosebite, precum formarea de polei sau capcane de gheață în condiții de ninsori abundente sau temperaturi scăzute.
Contradicții și controverse în selecția firmelor de deszăpezire
Procedurile de atribuire a contractelor au fost deseori controversate. În 2024, pentru un lot din zona Secției de Drumuri Naționale Alexandria, licitația a fost inițial anulată, fiind respinse toate ofertele sau considerate inadmisibile. În final, contractul de peste 41,8 milioane de lei a fost atribuit firmei Clean Prest Activ SRL, cunoscută mai ales sub vechea denumire de Dancor Cleaning, asociată cu apropiați ai PSD, precum familia Ciocan, din zona Caracal. De-a lungul timpului, această rețea de firme a câștigat numeroase contracte de întreținere a infrastructurii rutiere, fiind suspectată de influență politică excesivă și de practici controversate de atribuire.
Aceasta nu este însă o situație singulară. Pentru alte tronsoane, precum A1 sau A3, CNAIR a distribuit contracte unor firme cu experiență limitată în domeniu sau chiar cu activitate principală diferită, de la cultivarea cerealelor la comerț sau construcții civile. De exemplu, agro-transilvania Agro Trans Nimi, specializată în agricultura cerealelor, a primit încrederea pentru întreținerea acestor autostrăzi pe o perioadă de patru ani. Acest gen de decizii ridică în mod firesc întrebări despre eficiența și transparentizarea procesului de atribuire, mai ales având în vedere modul în care aceste companii și-au obținut contractele și experiența specifică.
Infrastructura și logistică sub nivelul necesar
Situația operațională a infrastructurii dedicate iernii din jurul Bucureștiului arată o realitate alarmantă. Autostrada de Centură a Capitalei, A0, cea mai recentă investiție din zonă, funcționează în regim de avarie logistică. Blocajele de pe lotul Dragomirești – Corbeanca, cu toate promisiunile de finalizare, rămân nepregătite pentru sezonul în curs, lipsa unui Centru de Întreținere și Coordonare (CIC) funcțional fiind un factor critic. În absenta unei baze proprii, CNAIR mută utilaje de pe A3, de la Moara Vlăsiei, pentru a acționa pe A0 – o strategie care dublează timpii de intervenție și lasă porțiuni esențiale neasigurate în fața poleiului sau a gheaței.
Utilajele subcontractorilor, de multe ori defecte sau în reparare, îngreunează și mai mult misiunea. În aceste condiții, CNAIR trebuie să se bazeze pe utilajele proprii, care nu sunt întotdeauna pregătite pentru sarcini critice, situație ce a dus la situații de blocaj și risc major pentru trafic. În lipsa unei infrastructuri robuste, sezonul rece devine o adevărată provocare, iar riscurile legate de accident și blocaj rămân ridicate.
În mod clar, lacunele constatate de-a lungul anilor în gestionarea deszăpezirii din capitală și zonele adiacente ridică semne de întrebare privind viitorul infrastructurii de intervenție. În contextul recent, autoritățile ar trebui să reevalueze sever procesul de atribuire și să investească în dotări și centre de coordonare eficiente. Doar astfel, România va putea face față, cel puțin în viitorii ani, provocărilor sezonului de iarnă, evitând situații de criză sau influențarea procesului de deszăpezire de interese obscure și practici neconforme.
