Conform Economistul.ro: PNRR a impus închiderea capacităților pe cărbune, dar nu a finanțat direct centralele pe gaze de la Turceni și Ișalnița
România se confruntă cu o discrepanță semnificativă între obligațiile asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) privind decarbonarea sectorului energetic și capacitatea reală de a construi înlocuitori pe gaze naturale. Conform datelor analizate de Asociația Energia pentru Ionii (AEI), țara a angajat închiderea a 3.780 MW de capacități pe cărbune, dar proiectele de centrale pe gaze, destinate să compenseze această pierdere, însumează doar 1.325 MW și nu au fost încă realizate.
Dezafectări masive și proiecte de înlocuire întârziate
Obligațiile contractate prin PNRR stipulau retragerea a 1.695 MW de capacități pe cărbune până la finalul anului 2021, incluzând grupuri de la Turceni (330 MW), Ișalnița (315 MW) și cinci grupuri de la Mintia (1.050 MW). Aceste măsuri au fost confirmate de Comisia Europeană ca îndeplinind primul jalon PNRR. Ulterior, termenul pentru închiderea altor 660 MW de la Rovinari și Turceni a fost stabilit pentru sfârșitul anului 2022, ajungând la un total cumulat de 2.355 MW declarați îndepliniți în cadrul PNRR. Planul inițial viza eliminarea integrală a cărbunelui până în 2032, cu o țintă cumulată de 3.780 MW până în 2025.
Înlocuirea acestor capacități trebuia realizată prin construirea unor noi centrale pe gaze. Grupurile pe lignit de la Ișalnița, estimate la 630 MW, urmau a fi înlocuite de o centrală CCGT (Ciclu Combinat Gaz) cu o capacitate de 850 MW, proiect derulat în asociere de Complexul Energetic Oltenia (CE Oltenia) cu ALRO. Pentru grupurile de la Turceni, o centrală CCGT de 475 MW era prevăzută în parteneriat între CE Oltenia și Tinmar Energy. Cele cinci grupuri de la Mintia, totalizând 1.050 MW, urmau să fie înlocuite de o centrală pe gaze la Mintia, cu o capacitate de până la 1.700 MW, susținută de un investitor privat.
Creșteri de costuri și incertitudine financiară
Situația financiară a proiectelor de înlocuire se dovedește problematică. Costul inițial estimat pentru centralele de la Turceni și Ișalnița era de aproximativ 4,17 miliarde lei, din care granturile UE alocate se ridică la 2,09 miliarde lei. Însă, conform ultimelor licitații, costul cumulat al celor două proiecte a crescut la peste 6,4 miliarde lei. Această majorare de peste 2,26 miliarde lei înseamnă că asociații trebuie să acopere diferența, granturile europene rămânând la valorile inițiale.
Contractul de finanțare pentru Turceni a fost semnat în iulie 2023, cu un grant de aproximativ 831,4 milioane lei, reprezentând circa 50% din valoarea inițială. Pentru Ișalnița, contractul a fost semnat în februarie 2024, cu un grant de 1,259 miliarde lei, față de un cost inițial eligibil de 2,51 miliarde lei. Până la începutul anului 2026, niciunul dintre aceste proiecte nu intrase efectiv în construcție, iar termenul realist de punere în funcțiune, dacă lucrările ar începe în 2026, ar fi 2029–2030, cu mult peste termenul inițial de 2026.
Un amendament adoptat de Senat la 4 august 2026 stipulează că nicio capacitate pe lignit sau huilă nu poate fi retrasă înainte ca înlocuitorul să fie pus în funcțiune și să asigure aceeași putere disponibilă. Deși redactată general, această lege ar putea bloca închiderea altor capacități pe cărbune, dacă înlocuitorii funcționali nu sunt operaționali.
AEI subliniază că PNRR a conținut obligații ferme pentru închiderea capacităților pe cărbune, dar nu a alocat fonduri directe pentru construirea centralelor pe gaze care să le înlocuiască. Înlocuirea a fost delegată unor mecanisme financiare nesigure, întârziate și subfinanțate, creând un decalaj major între angajamentele de închidere și capacitatea de a asigura energia necesară.
Sursa: Economistul.ro
