Plânsul, analizat de cercetători: Cât de des izbucnim în lacrimi și ce efect are
Un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea „Karl Landsteiner” a analizat frecvența plânsului și impactul emoțional pe care acesta îl are asupra adulților. Rezultatele, obținute în urma monitorizării a 106 persoane din Austria și Germania timp de patru săptămâni, au scos la iveală diferențe semnificative între femei și bărbați, dar și legături importante între motivul plânsului și starea emoțională ulterioară.
Aproape 87% dintre participanți au plâns cel puțin o dată pe durata studiului. Cercetarea, coordonată de profesorul de psihologie Stefan Stieger, a folosit o metodologie bazată pe auto-raportare, participanții notându-și stările emoționale la intervale regulate și la finalul fiecărei zile.
Diferențe de gen și motivele lacrimilor
Studiul a evidențiat diferențe clare între femei și bărbați în ceea ce privește frecvența și durata episoadelor de plâns. Femeile au raportat, în medie, 5,8 episoade de plâns pe lună, cu o durată medie de 7,7 minute. Bărbații, în schimb, au indicat aproximativ 2,6 episoade lunare, plânsul lor durând în medie 3,9 minute.
Motivele care au declanșat lacrimile au variat, de asemenea, în funcție de gen. Bărbații au plâns mai des din cauza sentimentelor de neputință sau în urma consumului de conținut media. Femeile au raportat mai frecvent episoade de plâns legate de singurătate. Consumul de media a fost, per total, cel mai frecvent motiv pentru care participanții au plâns.
Plânsul, o rezolvare rapidă a emoțiilor?
Una dintre cele mai surprinzătoare concluzii ale studiului a fost că plânsul nu oferă întotdeauna o ușurare emoțională imediată. Datele colectate nu au confirmat clar ideea că plânsul funcționează ca un mecanism rapid de reglare emoțională în toate situațiile.
Participanții care au plâns din cauza singurătății sau a senzației de copleșire au raportat o stare emoțională mai proastă și efecte negative persistente. Totuși, în cazul plânsului provocat de filme, seriale sau alte produse media, emoțiile negative tindeau să scadă ulterior. Așadar, experiența de a plânge la un film trist ar putea avea un efect benefic, chiar dacă nu instantaneu, conform cercetătorilor.
Eșantionul relativ mic și dependența de auto-raportare reprezintă limite importante ale studiului. Cercetătorii subliniază că viitoarele cercetări ar trebui să monitorizeze starea emoțională a participanților pe termen mai lung, pentru a înțelege mai bine efectul plânsului în diverse contexte.
