Doar unul din zece oameni preferă să folosească mâna stângă. În comparație cu alte primate, preferința pentru mâna dreaptă este mult mai evidentă. Cum poate fi explicată această diferență? De la maimuțe și până la oamenii preistorici, unii cercetători au încercat să descifreze cauzele acestei peculiarități evolutive.
Uneori, caracteristicile umane sunt considerate a fi „abateri evolutive”. Așa o numește și profesorul Thomas Püschel, de la Universitatea Oxford, care afirmă că specia noastră este singura dintre primate care prezintă o preferință atât de clară pentru utilizarea mâinii drepte. Doar unul din zece oameni se consideră stângaci, iar aproximativ 1% este ambidextru.
Această lărgime a preferinței pentru mâna dreaptă, atât la nivel individual, cât și la nivel de grup, este remarcabilă. Aproape 90% dintre oameni preferă mâna dreaptă, indiferent de civilizație sau de regulile culturale, școlare sau religioase care interzic sau interzic folosirea mâinii stângi.
Cum poate fi explicată această situație? La un congres internațional dedicat studiului evoluției umane, Püschel și colegii săi au prezentat cercetări asupra lateralității umane, care aduc câteva răspunsuri parțiale. Ei au analizat date din peste 40 de specii de primate, atât actuale, cât și dispărute, pentru a evalua nivelul de preferință pentru o anumită mână. Rezultatele arată că oamenii sunt cu totul diferiți față de celelalte specii.
Printre primatele studiate, langurul din Java se remarcă printr-o preferință individuală mai accentuată: indiferent dacă folosește mâna dreaptă sau stângă pentru agățarea de ramuri, aceasta rămâne constantă. Alte maimuțe arboricole, precum maimuțele-păianjen, prezintă și ele această tendință, dar mai puțin pronunțat.
Este important de spus că vorbim despre preferințele individuale, însă la nivel de populație doar două specii au prezentat o preferință semnificativă pentru mâna stângă: urangutanul și maimuța roxellana. În schimb, cimpanzeii și gorilele tind să folosească mai des mâna dreaptă, dar această diferență nu a fost considerată semnificativă statistic în studiile analizate.
Cercetătorii au încercat apoi să identifice factorii care ar putea influența aceste comportamente, analizând diverse caracteristici precum alimentația, dimensiunea creierului, lungimea membrelor, adaptabilitatea la viața în copaci, învățarea socială și utilizarea uneltelor. S-a constatat că speciile mai adaptate pentru deplasarea pe patru picioare și cele arboricole prezintă o preferință mai accentuată pentru mâna stângă.
Aplicând aceste observații asupra strămoșilor noștri dispăruți, cercetătorii au sugerat că, odată cu apariția genului Homo și a creierului mai mare, indicii de lateralitate au devenit tot mai evidente la hominizi, de la momentul separării de strămoșii actuali ai maimuțelor mari. Excepție face Homo floresiensis (cel考 numit și „hobbitul de pe insula Flores”), care a fost biped, dar avea falange curbate, indicând o preferință pentru viața în copaci.
Rezumatul concluziilor studiului este că lateralitatea ar fi fost favorizată de mersul biped, deoarece acesta a eliberat mâinile. În schimb, predominanța preferinței pentru mâna dreaptă ar fi corelată cu mărimea creierului uman. Studiile sugerează că această tendință pronunțată spre dreptaci poate fi parte a unui ansamblu mai larg de caracteristici neurologice și comportamentale, legate de evoluția unică a liniei noastre genealogice.
