Întrebarea-cheie legată de Viktor Orban, liderul Ungariei, nu este momentul exact în care s-a schimbat, ci dacă tânărul politician anti-sovietic, care cerea democrație, a existat cu adevărat. Această dilemă a fost ridicată în contextul unei analize a parcursului său politic, de la studentul idealist la un lider contestat la nivel european. Criticii îl văd ca pe un „cal troian” al Rusiei în cadrul Uniunii Europene.
Orban însuși își începe prezentarea carierei politice cu o referire la „lupta pentru libertate” a tinerilor unguri împotriva regimului comunist, subliniind rolul său în evenimentele din 1988 de la Colegiul Bibo Istvan. Atunci, el a inițiat „cercuri de libertate”, un prim pas spre o carieră politică. Totuși, partidul Fidesz, fondat pe aceste baze, a evoluat radical, trecând de la o formațiune pro-europeană la una considerată pro-rusă și anti-UE. Această transformare profundă, petrecută sub aceeași conducere, ridică semne de întrebare.
De la bursier Soros la critic al „Occidentului decadent”
Puține detalii sunt cunoscute despre Viktor Orban anterior anului 1988, trecutul său fiind legat de Ungaria rurală. Născut în 1963, el a crescut în comitatul Fejer. Originile sale „relativ neprivilegiate”, conform unor istorici, au jucat un rol important în modelarea discursului său politic, axat pe valorile locale și tradiționale.
Momentul său de afirmare politică a fost discursul din 16 iunie 1989, la reînhumarea lui Imre Nagy, unde Orban a cerut alegeri libere și retragerea trupelor sovietice. Acest discurs este considerat de mulți „nașterea” sa politică. Ulterior, Fidesz a obținut un rezultat notabil la primele alegeri democratice din 1990.
Evoluția ideologică și consolidarea puterii
În primii ani, Fidesz a promovat politici progresiste, inclusiv susținerea drepturilor minorităților și secularismul. Mișcarea a fost sprijinită financiar, inclusiv de Fundația Soros. Orban însuși a beneficiat de o bursă pentru studii în străinătate, abandonând însă studiile la Oxford pentru a se implica în politica internă.
Odată cu creșterea popularității, partidul a adoptat o strategie. S-a pus întrebarea dacă Fidesz să se îndrepte spre stânga social-democrată sau spre dreapta, sacrificând liberalismul. În 1993, la un congres politic, Orban a fost confirmat ca lider unic, marcând o schimbare semnificativă. Membrii liberali s-au distanțat, iar partidul s-a orientat către teme conservatoare precum familia și ordinea. Chiar și după această schimbare, Fidesz a rămas o forță pro-europeană până la începutul anilor 2000.
Ungaria a aderat la Uniunea Europeană fără ca Orban să fie prim-ministru, partidul său pierzând alegerile din 2002. Înfrângerea a consolidat discursul naționalist. Guvernele pro-europene de stânga au fost afectate de scandaluri și crize economice. Fidesz a profitat de această situație pentru a-și face loc în societatea civilă prin mișcarea „Cercurilor Civice”.
Orban a revenit la putere în 2010 cu o majoritate covârșitoare. Coaliția condusă de Fidesz a schimbat Constituția. Nici opoziția, nici societatea civilă nu au avut un cuvânt de spus în acest proces. Noua Constituție a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012.
După 2010, s-a observat o apropiere strategică de Rusia și China prin așa-numita „Deschidere către Est”. Acțiunile sale din timpul războiului din Ucraina și apropierea cinică de Rusia nu sunt, dintr-o astfel de perspectivă, contradictorii. Istoricii continuă să dezbată momentul exact al schimbării lui Orban, dar întrebarea esențială rămâne dacă tânărul care cerea democrație a existat cu adevărat. Această discuție este intensă în mediile politice și academice, mai ales în contextul alegerilor europene din acest an.
