Primul test al noului primar al Capitalei: criza financiară a Societății de Transport București (STB)
La doar câteva zile după preluarea funcției, Ciprian Ciucu a fost aruncat direct în mijlocul unui foc de artificii financiar și administrativ. Într-un moment în care conturile municipalității sunt aproape epuizate, primarul se lovește de o problemă profund structurală în sistemul de transport public al Bucureștiului: criza de resurse și, cel mai grav, comportamentele corupționale persistente la nivelul conducerii societății.
Criza financiară și controversele contractuale
Primarul a tras deja un semnal clar de alarmă în privința managerierii STB, unde cheltuielile s-au dublat în doar câțiva ani, și datoriile s-au ridicat la cifre alarmante. La Digi24, a menționat că va comanda un audit extern pentru a identifica exact cauzele creșterii accelerate a sumelor destinate subvențiilor și cheltuielilor de funcționare. În același timp, ridică întrebări privind validitatea contractelor încheiate și plățile către transportatori, în special cele însumând circa 150 de milioane de lei, despre care tot mai mulți reporteri semnalează deja de câțiva ani.
Primarul nu ezită să vorbească despre posibilitatea insolvenței, ca ultima soluție pentru stoparea risipelor financiare. În ciuda acestor măsuri dure, el avertizează că un blocaj financiar tot mai greu de evitit se profilează dacă sindicatele și managementul nu vor accepta reforme dure. Într-o exprimare dură, Ciucu lasă de înțeles că este pe punctul de a declanșa un conflict social major, având în vedere tensiunile existente în interiorul companiei.
Influența politică și rețelele de interese în conducerea societății
Pe lângă problemele financiare, o altă dificultate majoră o reprezintă greșelile din conducerea societății. Surse din interior susțin că numirea fratelui noului director general, Andrei Dinculescu-Bighea, ar fi fost o mutare menită să controleze și cele mai mici detalii ale achizițiilor. Numirea a avut sprijinul PNL, iar fratele viceprimarului PSD, Adrian Vighenciu, a fost angajat tot în cadrul departamentului de achiziții, pe un post de consilier juridic. Astfel, se întărește o adevărată „familie politică” care pare mai interesată de controlul resurselor decât de eficiența serviciului public.
Această configurație expune profund un sistem de rețele de influență transpartinice, în care interesele personale depășesc orice angajament pentru bunăstarea orașului. În condițiile în care orașul nu are bani pentru investiții de bază, controlul resurselor pare a fi prioritatea de zi cu zi.
Reambalarea flotei și problemele tehnice
Situația tehnică a parcului de autobuze devine, de asemenea, un punct sensibil. Autobuzele Otokar, cumpărate în mandatul Gabrielei Firea, au ieșit din perioada de garanție fără un plan clar de mentenanță, fiind afectate de defecțiuni frecvente. Șoferii evită aceste autobuze, iar mulți dintre ele circulă fără asigurare CASCO, ceea ce implică riscuri și costuri suplimentare pentru bugetul public.
Controlul insuficient asupra pieselor de schimb și posibile conexiuni cu cercuri de influență din furnizori adaugă un strat de dubiu asupra transparenței și corectitudinii acestor achiziții. În plus, inspecțiile din depozite au documentat un sistem de furt de motorină, în special la autobaza Ferentari, unde pierderile lunare au ajuns la zeci de mii de euro. În ciuda tentativelor de a opri aceste practici, rezistența sindicatelor a făcut ca măsurile de control să fie blocate, alimentând perpetuarea unui sistem opac și corupt.
Un management lipsit de legitimitate și salarii spectaculoase
Situația managerială a societății este caracterizată de instabilitate și lipsă de transparență. Membrii Consiliului de Administrație sunt considerați ca fiind apropiați de baronii politici, cu venituri exagerate pentru câte ore petrec în funcție, iar consensul politic a dus la păstrarea acestor poziții în ciuda pierderilor continue înregistrate de companie.
Pe fondul acestor probleme, salariile de lux ale directorilor și viceprimarilor din conducerea societății continuă să ridice semne de întrebare. Cel mai elocvent exemplu este fostul director Daniel Istrate, a cărui remunerație a crescut de la câteva mii de euro la peste 12.000 lunar, până a fost forțat să renunțe după presiuni publice și dezvăluiri. Acum, STB depinde în proporție de 70% de subvențiile de la bugetul local, iar gestionarea resurselor devine o adevărată psihoză administrativă.
Perspective și eventuale soluții
Primarul Ciprian Ciucu se află într-o poziție dificilă. Reformele totale, inclusiv intrarea în insolvență, reprezintă opțiuni pe care nu le respinge, dar care pot avea consecințe grave pentru funcționarea orașului. Declarațiile despre posibilitatea unui audit independent și a unei restructurări dure indică un început de război cu o rețea de interese extrem de bine înrădăcinată.
Rămâne de urmărit dacă aceste măsuri vor fi suficiente pentru a destabiliza rețelele politice și de influență, sau dacă, tot așa, vor fi doar cuvinte aruncate într-un moment de criză, care poate scăpa rapid de sub control. În orice caz, pentru început, Bucureștiul nu mai poate ignora problemele grave din transportul public, iar despre soluții concrete și durabile, doar timpul va da verdictul.
