Președinția globală a drepturilor omului primește un nou șoc, după ce raportorii ONU au acuzat China de implementarea unei scheme persistente de muncă forțată în rândul minorităților etnice în regiunea Xinjiang și în alte zone din țară. Conform acestor acuzații, Beijingul exercită presiuni sistematice pentru a constrânge membrii minorităților uigure, kazah, kârgâz și tibetan să muncească în condiții extrem de restrictive și abuzive, încălcând flagrant angajamentele internaționale privind drepturile omului.
Un model de constrângere și control etnic
Raportul detaliază faptul că aceste practici nu sunt întâmplătoare, ci fac parte dintr-un sistem bine pus la punct, având ca scop controlul și omogenizarea populației minoritare. Minoritățile vizate sunt adesea supuse unor programe de reeducare și de deturnare a identităților culturale, iar forțarea la muncă reprezintă o extindere a acestor măsuri coercitive la nivel economic. “Există o schemă persistentă de muncă forțată impusă de stat minorităților etnice în numeroase provincii chineze”, afirmă raportorii ONU, fără a oferi cifre exacte, dar indicând o practică sistematică, care pare să fie în coerentă cu politicile guvernamentale.
Este semnificativ faptul că aceste acuzații apar într-un moment în care tensiunile internaționale față de comportamentul Chinei în Xinjiang se intensifică. Statele Unite, Uniunea Europeană și alte entități internaționale au făcut deja apel la China pentru a respecta drepturile minorităților, dar până acum marile puteri nu au reușit să stabilească măsuri concrete împotriva acestor practici.
Context istoric și climat internațional
Xinjiang, o regiune autonomă extrem de strategică pentru China, pentru bogăția sa de resurse și pentru poziția sa geopolitică, a fost centrul unor controverse de ani de zile. De la începutul anilor 2010, s-au intensificat acuzațiile legate de grave încălcări ale drepturilor umanului în această zonă, inclusiv de detenții în masă, supraveghere totalitară și discriminare. În ultimii ani, Beijingul s-a prezentat ca un model de stabilitate și prosperitate, neglijând, însă, criticile internaționale venite din partea organizațiilor pentru drepturile omului.
Legăturile dintre aceste practici și politica de consolidare a controlului asupra populației minorities par să fie evidente. Restricțiile asupra libertății culturale, limitarea accesului la libertatea religioasă și privarea minorităților de dreptul la un trai decent în condiții corecte de muncă au devenit, în această regiune, o normă care ar putea avea repercusiuni pe termen lung pentru imaginea globală a Chinei.
Reacțiile și perspectivele internaționale
Acuzațiile recente întăresc presiunile pentru o intervenție internațională mai fermă. Diverse organizații pentru apărarea drepturilor omului cer ca organismele internaționale și statele democratice să crească nivelul de presiune asupra Beijingului, inclusiv prin sancțiuni economice sau alte măsuri diplomatice menite să oblige China să își modifice politicile.
De fapt, însă, rămâne de văzut dacă aceste apeluri vor avea efect. China a respins în mod repetat orice acuzație privind abuzurile în Xinjiang, catalogând aceste informații ca fiind parte a unor campanii de dezinformare și de denigrare a politicii sale interne. În același timp, însă, imagini și relatări ale martorilor independenți, inclusiv ale foștilor deținuți, demonstrează că în spatele retoricii oficiale se pot ascunde practici asemănătoare celor acuzate.
Odată cu extinderea acestor acuzații și cu creșterea atenției internaționale, rămâne de urmărit dacă Beijingul va reacționa în vreun mod semnificativ sau dacă va continua această politică de control și constrângere. Indiferent de răspuns, un lucru este cert: cazul Xinjiang rămâne una dintre cele mai complexe și delicate probleme ale drepturilor omului din lume, cu implicații ce se răsfrâng direct asupra felului în care lumea privește China și orientarea sa pentru următorii ani.
