Premierul Ilie Bolojan a lansat săptămâna trecută o propunere controversată care poate avea un impact profund asupra modului în care sunt gestionate studiile de medicină și forța de muncă medicală din România. Conform inițiativei, absolvenții de Medicină ar urma să fie obligați să-și desfășoare activitatea în țară după finalizarea studiilor. Măsura, afirmă liderul guvernamental, are scopul de a combate deficitul de medici în zonele rurale și în regiunile mai slab dezvoltate, o problemă veche, dar dificil de rezolvat.
Ungaria și alte state UE folosesc deja măsuri similare, însă preferă variante mai flexibile
Deși propunerea românească incită o dezbatere aprinsă pe plan local, ea nu reprezintă o noutate pentru alte state membre ale Uniunii Europene. În practică, multe țări au adoptat reguli ce stipulează obligativitatea ca medicii tineri să activeze într-un anumit timp în zonele deficitare, însă modul de aplicare diferă considerabil. “În majoritatea cazurilor, aceste măsuri sunt punctuale și adaptate condițiilor fiecărui stat, mai degrabă decât extinse sau restrictive”, explică specialiștii în resurse umane medicale.
Un exemplu concret este Ungaria, unde obligativitatea de a munci în anumite zone a fost introdusă ca parte a unei scheme de subvenționare a studiilor. Tinerii medici pot beneficia de burse sau alte suporturi financiare, cu condiția de a lucra o perioadă prestabilită în zonele rurale sau mai puțin dezvoltate. Odată expirată această termene, medicii sunt liberi să-și caute oportunități în alte regiuni sau țări. În România, însă, se discută despre o aplicare mai rigidă, care ar putea include restricții mai severe pentru cei care refuză să se întoarcă în țară.
Unele țări preferă abordări punctuale și stimulative, nu obrigatorii
De multe ori, soluțiile mai flexibile și orientate spre stimulare sunt preferate în fața unor măsuri dure. În Franța sau Spania, de exemplu, tinerii medici pot fi admiși în programe speciale, iar dacă aleargă să lucreze în zonele rurale, beneficiază de bonusuri financiare, facilități de formare și alte beneficii. Acestea se aplică însă în mod voluntar și sunt menite să încurajeze, nu să constrângă.
Experții spun că această abordare a fost mai de succes, deoarece medicii tineri percep astfel măsurile drept oportunități, mai degrabă decât constrângeri. “Obligația de a lucra în anumite regiuni poate genera reticență, mai ales dacă nu sunt evidente avantajele,” afirmă un specialist în sănătate publică. În plus, legislația și aplicarea acestor măsuri trebuie să fie clar definite, pentru a evita conflicte juridice și pentru a se asigura că drepturile absolvenților sunt respectate.
Contextul românesc și provocările viitoare
În România, această propunere a primit reacții diverse. Deși unele voci susțin că o astfel de măsură ar putea ajuta la reducerea deficitului de medici în zonele rurale, altele avertizează asupra faptului că exact aceasta poate crea noi disfuncționalități în sistem. Infrastructura medicală precară, salariile considerate insuficiente și lipsa stimulentelor pentru medicii tineri sunt probleme acute, care trebuie rezolvate în mod holistic, nu doar prin condiționări legislative.
Deocamdată, proiectul nu a fost încă adoptat oficial, iar dezbaterile continuă atât în parlamentele locale, cât și în cercurile medicale. Întrebarea majoră rămâne dacă aceste măsuri coercitive, chiar dacă sunt bazate pe practici din alte state europene, vor fi eficiente în contextul specific al României și dacă vor reuși să provoace o schimbare benefică în distribuția medicilor. În ultimă instanță, soluțiile durabile trebuie să echilibreze nevoile sistemului de sănătate cu drepturile și libertățile absolvenților, pentru a construi un viitor mai echitabil și funcțional pentru toți cetățenii.
