Inteligența artificială va contura infrastructura viitorului, nu doar peisajul digital
În vreme ce discursurile despre inteligența artificială se înscriu din ce în ce mai frecvent în scenarii spectaculoase, aproape SF, în care muncile repetitive devin inutile și economiile pentru pensii dispar într-un vârtej al algoritmilor, o perspectivă mai pragmatică câștigă teren. Potrivit celor mai recente discursuri din mediul de afaceri și economie, impactul AI asupra societății nu va fi doar despre joburi și tehnologii, ci și – și poate în primul rând – despre infrastructura care alimentează această revoluție: centre de date, rețele electrice, fabrici de cipuri și resurse de mentenanță specializate.
Infrastructura, noul teren de luptă pentru forța de muncă calificată
Executivii din domeniu atrag atenția că, dacă nu construim în mod corespunzător „straturile de jos” ale tehnologiei, nu vom putea susține creșterea și extinderea AI. Jensen Huang, CEO-ul Nvidia, ilustrat adesea drept pionierul industriei de hardware pentru inteligența artificială, a explicat la Forumul Economic Mondial de la Davos că vorbim despre o infrastructură în care centrele de date, fabricile de cipuri și rețelele energetice devin aliniate pentru a face față noii cereri tehnice.
Huang susține că, dacă lumea vrea AI la scară largă, trebuie să construiască „straturile de jos”: infrastructură fizică robustă, ce presupune infrastructuri de energie, sisteme avansate de răcire și, nu în ultimul rând, o forță de muncă calificată, din ce în ce mai solicitată. El descrie această situație ca fiind similară cu construirea unei case: dacă nu pune fundația solidă, întreaga construcție are de suferit.
Muncă calificată și salarii mari pentru „fabricile de AI”
Lucrările de construcție și de întreținere a acestor infrastructuri sunt din ce în ce mai bine plătite și mai căutate. Fabricile de cipuri, de exemplu, sunt proiecte de miliarde de dolari, cu cerințe extreme de utilități și condiții de mediu controlate cu precizie. Huang a mers chiar mai departe, afirmând că salariile pentru cei care construiesc aceste „fabrici de AI” pot ajunge la sute de mii de dolari anual, pe măsură ce cererea pentru specialiști escaladează, iar oferta rămâne insuficientă.
Această dinamică sugerează că, în ciuda temerilor legate de pierderea locurilor de muncă, domeniile tehnice și specializate devin tot mai profitabile și mai stabile, pe măsură ce infrastructura devine fundamentul pentru adoptarea pe scară largă a AI. În plus, această evoluție susține direct și investițiile companiilor lider din domeniu, precum Nvidia, care domină piața chipurilor și acceleratorilor pentru inteligența artificială.
Revoluția la nivelul joburilor: nu dispar, se transformă
Unele industrii de mai multă tradiție, precum radiologia, vorbesc deja despre o schimbare de paradigmă. În loc să înlocuiască radiologii, AI-ul le crește productivitatea, oferindu-le instrumente mai eficiente pentru analiză. La fel ca în multe alte domenii, impactul va fi mai degrabă unul de reconfigurare a responsabilităților, decât de dispariție bruscă a profesiilor.
„AI-ul nu înlocuiește radiologii, ci îi ajută să vadă mai clar și mai rapid, și, paradoxal, poate duce la o creștere a cererii pentru specialiști calificati,” explică Huang. În această viziune, tehnologia schimbă modul în care se face munca, reducând timpul dedicat rutinei și sporind rolurile decizionale, relațiile interpersonale și responsabilitățile legale.
Pe de altă parte, voci precum Elon Musk susțin că, dacă productivitatea va exploda odată cu robotizarea, vom intra într-o epocă a „abundenței”, în care preocuparea pentru economii de pensii va deveni irelevantă. Însă, aceasta rămâne o viziune idealistă, în contextul în care expertiza specializată, infrastructura și societățile trebuie să gestioneze cu multă precauție această tranziție.
Impactul asupra Europei și României: infrastructura ca prioritate națională
Peisajul european și regional devine tot mai conștient de nevoia unei infrastructuri solide pentru AI. Distanța dintre câțiva giganți mondiali și restul economiilor ar putea însemna diferența dintre a fi consumator de tehnologie și a deveni creatori de valoare. În cazul României, însă, oportunitatea e clară: dacă pe termen lung ne vom concentra pe dezvoltarea și operarea infrastructurii, vom putea profita de boomul centrelor de date, proiectele energetice și industriile conexe.
Învățarea și calificarea în domenii precum instalații electrice, automatizări industriale, sudură, mentenanță sau managementul energiei capătă o relevanță în creștere. Alegeri educaționale și profesionale orientate spre aceste domenii pot face diferența într-o economie în care, spre deosebire de software, meseriile calificate nu pot fi replicate virtual, ci necesită prezență fizică și experiență practică.
Huang avertizează că nu este vorba doar despre a dezvolta modele AI, ci despre a construi o infrastructură solidă, capabilă să susțină această revoluție. În final, orice extindere a tehnologiei depinde de infrastructură, iar instalatorul, electrician sau inginer de mentenanță devin actorii cheie ai noului ecosistem economic. Într-un cuvânt, viitorul nu va fi doar despre algoritmi, ci și despre cabluri trase, clădiri adaptate și rețele energetice extinse – elemente indispensabile pentru ca AI-ul să își poată atinge potențialul.
