Copiii neanderthalieni din Germania antică vânau țestoase minuscule, dar nu pentru a le mânca, arată o nouă cercetare. Descoperirea contrazice percepția conform căreia acești strămoși ai noștri erau doar vânători brutali, evidențiind complexitatea comportamentului lor. Studiul, publicat în revista Scientific Reports, oferă o perspectivă inedită asupra vieții acestor oameni dispăruți.
Vânătoare de țestoase la nord de Alpi
Arheologii au descoperit dovezi ale vânătorii de țestoase într-un sit din centrul Germaniei, la Neumark-Nord, situat la aproape 1.000 de kilometri distanță de zonele mediteraneene unde astfel de practici erau deja cunoscute. Acest sit paleolitic mijlociu, datând din urmă cu aproximativ 125.000 de ani, a oferit un „cadru înghețat” al vieții neanderthalienilor din timpul ultimei perioade interglaciare. Săpăturile au scos la iveală resturi de țestoase cu urme de măcelărire, sugerând un rol important al acestor animale în viața comunității.
De ce vânau neanderthalienii țestoase?
Întrebarea centrală a cercetării a fost motivul pentru care neanderthalienii vânau țestoasele. Deși consumul de hrană ar putea părea o explicație logică, cercetătorii exclud aproape complet această ipoteză. Țestoasele de baltă europene, Emys orbicularis, nu ofereau o valoare nutrițională semnificativă. Cu o greutate de aproximativ un kilogram, acestea nu ar fi reprezentat o sursă consistentă de energie. Mai mult, neanderthalienii aveau acces la alte resurse alimentare.
O posibilă explicație este că țestoasele erau vânate de copii, iar carapacele lor erau folosite ca unelte sau recipiente. Ar putea fi, de asemenea, folosite în scopuri medicinale sau aveau un „gust bun”. Cercetătorii subliniază dificultatea de a stabili cu exactitate motivele unor oameni care au trăit cu mult înainte de apariția limbajului scris și care nu au lăsat în urmă dovezi artistice semnificative.
O perspectivă asupra complexității neanderthalienilor
Descoperirea acestor carapace de țestoase este importantă pentru imaginea pe care o avem despre rudele noastre dispărute. „Strategiile de supraviețuire ale neanderthalienilor depășeau cu mult simpla maximizare a aportului caloric”, au concluzionat cercetătorii. Rezultatele aduc o nouă perspectivă asupra flexibilității ecologice a neanderthalienilor.
