Modificarea politicii Turciei privind gazele pune în pericol Rusia și Iranul de a-și pierde cea mai mare piață europeanăea noastră”

Turcia are în plan să își acopere peste jumătate din necesarul anual de gaze naturale până în 2028, prin creșterea producției interne și importuri din Statele Unite, o schimbare care poate reduce ultima piață importantă din Europa pentru furnizorii ruși și iranieni, conform agenției de știri Reuters, citată de News.ro.

Statele Unite au făcut presiuni asupra aliaților lor, inclusiv Turcia, membră NATO, pentru a diminua legăturile energetice cu Moscova și Teheranul. În timpul întâlnirii de la Casa Albă cu președintele turc, Recep Tayyip Erdoğan, pe 25 septembrie, fostul președinte american Donald Trump a subliniat necesitatea ca Turcia să reducă importurile de energie din Rusia.

Diversificarea surselor de aprovizionare ar întări, de asemenea, securitatea energetică a Turciei și ar sprijini intenția acesteia de a deveni un centru regional de distribuție a gazelor. Ankara vrea să reexporte gazul natural lichefiat pe care îl importă și producția proprie către Europa, în timp ce o parte din gazele din Rusia și Iran vor fi folosite pentru consum intern, conform analiștilor.

„Turcia a dat semnale că va profita de surplusul global de GNL”, afirmă Sohbet Karbuz, de la Organizația Mediteraneană pentru Energie și Climă, cu sediul la Paris.

Rusia rămâne cel mai mare furnizor de gaze naturale pentru Turcia, însă cota sa de piață a scăzut de la peste 60% în urmă cu 20 de ani la 37% în prima jumătate a anului 2025. Majoritatea țărilor din Europa au oprit importurile de gaze după invazia Rusiei în Ucraina, în 2022.

Contractele de furnizare de gaze din Rusia sunt aproape de expirare: cele pe termen lung, prin conductele Blue Stream și TurkStream, care asigură anual 22 de miliarde de metri cubi, urmează să expire. Contractul cu Iranul pentru 10 miliarde de metri cubi expiră la mijlocul anului viitor, în timp ce acordurile cu Azerbaidjanul, în valoare totală de 9,5 miliarde de metri cubi, sunt valabile până în 2030 și 2033.

Deși Turcia va prelungi probabil unele dintre aceste contracte, este posibil să ceară condiții mai flexibile și volume mai mici, pentru a-și diversifica sursele de aprovizionare, crede Sohbet Karbuz.

În același timp, Turcia își lărgește rapid sursele alternative de gaz. Compania de stat TPAO crește producția de gaz din zăcămintele locale, iar firmele publice și private au extins terminalele de import de GNL, pentru a aduce gaze din Statele Unite și Algeria.

Sursa articol