Un atac asupra memoriei culturale: MNIR denunță furtul de la Drents Museum
Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) a făcut publică declarația sa oficială în cadrul procesului de la Assen, Țările de Jos, unde sunt judecați autorii furtului de la Drents Museum. Incidentul din ianuarie 2025, soldat cu spargerea muzeului prin explozie, a fost catalogat de MNIR drept un atac grav asupra patrimoniului cultural internațional. Obiectele de o valoare inestimabilă, printre care Coiful de la Coțofenești și trei brățări dacice regale din AUR, au fost furate și au stârnit un val de emoții în România și nu numai.
Coiful de la Coțofenești – simbol al identității naționale furat
Potrivit declarației MNIR, artefactele furate nu sunt simple bunuri materiale, ci reprezintă valori de patrimoniu de importanță excepțională. Aceste piese fac parte din memoria culturală a României, dar și din patrimoniul cultural al umanității. Coiful de la Coțofenești, un simbol al originilor istorice și al demnității culturale, este cunoscut de specialiști, dar și de generații întregi de români. Dispariția sa a fost percepută ca o rană adusă memoriei colective, generând șoc, revoltă și umilință în rândul cetățenilor. Furtul a smuls cu violență o parte din trecutul României din spațiul public.
Incidentul a avut un impact global, afectând cooperarea culturală între instituțiile europene. MNIR avertizează că acest act violent a generat teamă și suspiciune, punând sub semnul întrebării viitoarele împrumuturi muzeale și deteriorând încrederea necesară în colaborările internaționale. Consecințele furtului au avut grave repercusiuni sociale. Evenimentul a alimentat neîncrederea și discursuri ostile față de MNIR și față de ideea schimburilor culturale internaționale. Furtul a fost perceput ca o umilință națională și a fost exploatat pentru a amplifica tensiuni și sentimente anti-europene.
Prejudiciul moral și profesional al muzeului
MNIR subliniază că prejudiciul cauzat nu este doar material, ci și moral și profesional. Piesele furate au fost păstrate, cercetate, restaurate și protejate prin munca unor generații de muzeografi, arheologi, conservatori și istorici. Furtul a lovit misiunea fundamentală a muzeului—apărarea patrimoniului comun. Instituția face apel la instanța din Assen să trateze cazul cu toată gravitatea cuvenită, considerând fapta drept un atac excepțional asupra patrimoniului cultural, al încrederii publice și al demnității unui popor.
MNIR își exprimă încrederea că autoritățile române vor continua să sprijine eforturile de recuperare ale artefactelor și să atenueze efectele acestui incident, în conformitate cu legislația națională și directivele europene aplicabile. Declarația subliniază că păstrarea creațiilor trecutului este o responsabilitate care trebuie protejată pentru generațiile viitoare.
Urmările furtului: o brățară dacică lipsă
Autoritățile continuă să investigheze soarta ultimei brățări dispărute, care nu a fost recuperată. În timpul audierilor, Bernhard Z. a declarat că nu deține nicio informație despre artefactul lipsă și s-a arătat indignat de faptul că este considerat principalul suspect.
