Ministrul Muncii amenință cu demisia dacă legea salarizării din educație nu va ajunge în consultări până în jumătatea lunii aprilie
Situația tensionată din sistemul educațional românesc atinge un punct critic. Florin Manole, ministrul Muncii, a declarat explicit recent că va depune demisia dacă proiectul de lege a salarizării nu va fi trimis în faza de consultări cu sindicaliștii până la mijlocul lunii aprilie. Anunțul a fost făcut în direct la Antena 3 CNN și reprezintă o reacție dură la promisiunile repetitive de creștere a salariilor din învățământ, precum și la neîncrederea acumulată în ultimele luni față de promisiunile guvernării.
Salariile din educație și promisiunile nerespectate
Relația dintre ministere și sindicatele din domeniul educației a fost mereu fragilă, iar acest an nu a făcut excepție. În ultima perioadă, liderii sindicali au afirmat că guvernul nu a avansat nici până acum cu pasul esențial: adoptarea legislației salariale, menit să stabilească creșteri concrete pentru profesorii și personalul din școli. În ciuda promisiunilor repetate din partea oficialilor că problema va fi rezolvată, elevii, părinții și cadrele didactice se confruntă cu aceeași incertitudine economică.
Florin Manole a reacționat vehement, precizând că dacă proiectul de lege nu ajunge în consultări până la data de 15 aprilie, va renunța la funcție. „Este inadmisibil să tot amânăm, să tergiversăm și să ne jucăm cu soarta celor din sistemul educațional. Nu mai pot accepta lipsa de seriozitate”, a spus ministrul, adăugând că această lege reprezintă o prioritate pentru guvern și trebuie să fie pusă în dezbatere fără întârziere.
Contextul politic și economic al deciziei
Decizia ministrului vine într-un moment critic pentru guvernul condus de liderii Coaliției, care se confruntă cu presiuni din partea opoziției și a sectorului educațional. În ultimii ani, salarizarea profesorilor a fost un subiect sensibil, absentează în planurile guvernamentale și a fost adesea blocată în comisii sau pe holurile legislativului. Promisiuni anunțate anterior de creșteri salariale de până la 50% au rămas în mare parte doar cuvânt în vânt pentru mulți angajați din educație.
Cea mai recentă promisiune făcută de guvern viza o reformă a salariilor în sistemul de învățământ pentru a alinia salariile celor din sport sau sănătate, dar progresele au fost minime. Frustrarea personalului din școli a crescut, iar liderii sindicali au avertizat că se vor mobiliza pentru a cere respectarea angajamentelor asumate față de cadrele didactice.
Istoricul și perspectivele legislative
Legislația salarizării în învățământ a trecut prin mai multe etape de amânare, unele fiind cauzate de instabilitatea politică sau dificultăți bugetare. Actualii guvernanți au promis, încă din campania electorală, că educația va fi prioritatea zero, însă realitatea de pe teren reflectă o altă imagine: în timp ce salariile profesorilor sunt încă sub nivelul acoperirilor minime, discuțiile pe această temă sunt adesea blocate sau amânate.
Presiunea publică a crescut odată cu escaladarea tensiunilor între autorități și sindicate. În aceste condiții, declarația ministrului Manole pare să fie o ultimatum: fie legea salarizării va fi trimisă pentru consultări în termenul fixat, fie acesta ia în considerare o demisie pentru a semnala importanța acestei problematicii.
Implicări și reacții în rândul sistemului educațional
Reacțiile din partea sindicatului reprezentativ al profesorilor au fost deosebit de critice. Oficialii acestora cer de mult timp adoptarea unui pragmatic plan de creșteri salariale care să răspundă realităților economice. În plus, aceștia acuză că pentru multe cadre didactice, salariile actuale sunt sub nivelul minim necesar pentru a acoperi cheltuielile de bază.
Răspunsul guvernului va fi urmărit cu atenție de toate părțile implicate, iar dacă promisiunea ministrului se va materializa, posibilitatea unei schimbări positive în sistem ar putea deveni realitate. În caz contrar, tensiunile vor persista, iar riscul unei greve generale sau al protestelor extreme va fi mai mare ca oricând.
În aceste condiții, toate forțele politice și sociale vor fi nevoite să găsească o soluție urgentă pentru reforma salarială în educație, menit să recâștige încrederea angajaților din sistem. Întrebarea rămâne dacă această decizie va fi suficient de fermă și dacă va aduce schimbările promise, sau dacă criza va continua să se adâncească până când ultimele răbdări se vor epuiza.
