Recesiunea tehnică nu reprezintă, pentru România, cea mai mare amenințare economică. În schimb, degradarea procesului de ajustare fiscală și abandonarea angajamentelor din planul de consolidare devin riscuri mult mai serioase, avertizează ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare. O astfel de degradare ar putea duce la pierderea încrederii investitorilor, creșterea costurilor de finanțare și, în cele din urmă, afectarea ratingului de țară, cu consecințe negative asupra economiei naționale.
### Recesiunea tehnică nu este alarmantă, dar înrăutățirea procesului de ajustare fiscală da
Deși recentele statistici indică o recesiune tehnică, adică două trimestre consecutive de scădere economică, oficialii guvernamentali subliniază că această situație nu trebuie interpretată ca o criză iminentă de amploare. În schimb, atenția se îndreaptă spre modul în care România gestionează propria fiscalitate și reformele anunțate. Ministrul Nazare explică această diferență clar: “Recesiunea tehnică nu este, pentru noi, cel mai grav semnal de alarmă. Riscul real vine din posibilitatea de a pierde din vedere procesul de consolidare fiscală, un pilon esențial pentru stabilitatea macroeconomică și încrederea în economie.”
Dacă guvernul va abandona sau amână măsurile de ajustare fiscală, consecințele ar putea fi dureroase. În ultima perioadă, autoritățile au depus eforturi pentru a menține deficitul bugetar în limite controlabile, dar aceste eforturi pot fi anulate dacă deciziile politice sau economice vor merge în direcția relaxării fiscale nejustificate.
### Încrederea investitorilor, la risc dacă încrederea în reforme dispare
Un aspect crucial invocat de oficiali este influența acestor decizii asupra încrederii investitorilor internaționali. Capitalul străin devine mai prudent în contextul în care România nu respectă angajamentele fiscale asumate sau încetinește procesul de reformare. Ministrul Alexandru Nazare subliniază că orice abatere de la planul de consolidare fiscală poate avea “efecte de domino asupra costurilor de finanțare” și, implicit, asupra stabilității macroeconomice.
Analistii atrag atenția asupra faptului că, într-un context internațional tot mai concurențial, păstrarea unei cote de încredere solide devine vitală pentru accesul la finanțare ieftină. “Pierderea credibilității ar putea duce la creșterea dobânzilor și, implicit, la cheltuieli mult mai mari pentru împrumuturile externe și interne”, explică economistul de la o instituție financiară de profil.
De asemenea, recenta încetinire a creșterii economice din această perioadă are propria explicație în contextul european și global, dar fără o gestionare responsabilă a fiscalității, România riscă să își complice situația și mai mult.
### Perspective și măsuri pentru consolidarea încrederii
Pentru a contracara aceste riscuri, oficialii guvernamentali afirmă că prioritatea rămâne respectarea angajamentelor fiscale și implementarea planurilor de reformă. Varietatea măsurilor fiscale, precum reducerea cheltuielilor pentru anumite sectoare și intensificarea controlului și transparenței, sunt în discuție pentru a evita orice scenariu negativ.
De asemenea, intențiile guvernului vizează menținerea unui dialog transparent cu investitorii și comunitatea internațională, pentru a asigura stabilitate în perioada în care economia națională traversează o etapă dificilă. Până la finalul anului, se așteaptă noi măsuri de consolidare fiscale și reforme structurale, menite să întărească încrederea în economia românească.
În contextul actual, cu incertitudini atât interne, cât și internaționale, factorii de decizie trebuie să jongleze cu grijă între nevoia de stimulare economică pe termen scurt și consolidarea sustenabilă pe termen lung. Rămâne de urmărit dacă guvernul va reuși să echilibreze aceste obiective și să evite căderea într-un scenariu în care încrederea, atât în economie, cât și în politicile publice, să fie grav afectată.
