Actorii Teatrului Național din București au ieșit marți în stradă, într-un gest de protest față de noile reguli impuse de Ministerul Culturii, regulamente considerate restrictive și nejustificat de mulți din breaslă. Acțiunea a avut loc în fața instituției, la ora 14:30, și a durat mai bine de o oră, fiind ilustrată nu doar de pancarte și foi afișate, ci și de o scena de improvizație care a ilustrat nemulțumirile curente ale artiștilor.
### Protestul și contrele cu ministrul Culturii
Atmosfera a fost încărcată de tensiune, actorii exprimându-și nemulțumirea față de circulara trasată de minister, care le cerea să își petreacă zilnic opt ore în teatru și să întocmească note și rapoarte despre activitatea lor. În timp ce actorii critica rigiditatea normelor, o prezență surprinzătoare a fost ministrul Demeter András István, care a venit pe scenele manifestării, ținând o pancartă cu un mesaj direct, apoi participând la discuții aprinse.
Astfel, protestul a căpătat un caracter neașteptat: alături de actori, tehnicieni și alte categorii de personal din teatru, a fost și ministrul însuși, într-o apropiere de colegi care au vorbit deschis despre ce înseamnă pentru ei munca de zi cu zi și, mai ales, despre presiunile și controalele birocratice care amenință libertatea și creativitatea lor.
### Nemulțumiri și explicații din partea artiștilor
Actorii au explicat, pe rând, cât este de dificil să reunești în câteva cuvinte întregul efort al unui artist, în special cel implicat în învățarea și pregătirea materialului pentru scenă. Unul dintre actori a mărturisit că pentru un actor, munca de teren nu înseamnă doar prezența fizică în teatru, ci și o multitudine de activități precum documentarea, repetițiile târzii, nopțile în care replicile nu ies așa cum ar trebui.
„Și credeți-mă, asta nu încape într-o anexă”, a concluzionat unul dintre artiști, criticând limitele impuse de circulara ministerială. În fața acestei situații, un alt actor a afirmat răspicat: „Lucrăm în weekend, lucrăm de sărbători”, subliniind faptul că angajații din teatrele de stat sunt deja supra-ocupați fără ca această presiune să fie recunoscută formal.
Discuția a devenit și mai personală odată cu intervenția ministrului, care a întrebat dacă munca poate fi dovedită doar prin prezența fizică în teatru. În mod paradoxal, actorii s-au adresat direct lui, ca unor colegi, nu ca unor reprezentanți ai statului, în încercarea de a explica realitatea complexă a ocupației lor. La un moment dat, veteranul actor Armand Calotă, cunoscut pentru relația apropiată cu ministrul, s-a adresat direct: „Nu ne transformați în cobai”, o expresie care a resonat ca un apel la respect față de natura muncii lor.
### Conflict și soluții temporare
Dorința de a atrage atenția asupra impactului acestor norme a fost evidentă, iar discuțiile de la protest au depășit limitele unei simple manifestații. Actorii au adus în discuție modul în care instituția statului pare să încurajeze încarcerarea și plafonarea creativității, transformând chemarea pentru drepturile lor în o lecție de matematică improvisată, unde orele muncite anual ajungeau între 1600 și 1800, insuficiente pentru unii.
În cele din urmă, după ample explicații și discuții animate, ministrul a anunțat oficial că circulara va fi retrasă temporar, pentru a fi revizuită și adaptată realității din teren. Deși nu s-a anunțat o renunțare definitivă, gestul a fost perceput ca o victorie de moment pentru protestatari, care speră acum la soluții mai flexibile și mai convingătoare.
### Perspective și lupte viitoare
În timp ce protestul de marți a încercat să transmită un semnal clar că munca actorilor nu este redusă la acte birocratice, criza managementului de la Teatrul Național continuă să planeze. Lipsa unui conducător permanent și eșecul în numirea unui director cu viziune contribuie la perpetuarea unei stări de incertitudine și tensiune în interiorul instituției. În timp ce actorii și-au reafirmat sprijinul pentru conducerea interimară, rămâne de văzut dacă măsura temporară va duce la o reformare reală în modul în care statul și ministerul gestionează universul cultural.
Până atunci, teatrul rămâne un teren de confruntare, iar artiștii așteaptă cu speranță și precauție pași concreți spre o normalitate mai echitabilă și mai respectuoasă față de munca și creativitatea lor.
