România nu poate construi un “zid electronic” care să oprească dronele înainte ca acestea să pătrundă în spațiul său aerian, avertizează oficialii Armatei. În contextul tensiunilor crescute din zona Mării Mediterane și a conflictului israeliano-palestinian, autoritățile române își păstrează scepticismul față de soluțiile magice și subliniază complexitatea apărării aeriene moderne.
Ministrul Apărării: “Zidul anti-drone” este o utopie
Radu Mirută, ministrul Apărării Naționale, a declarat recent că ideea unui sistem de apărare care să oprească orice obiect zburător la granițele țării este nerealistă. „Așteptarea oamenilor este ca orice obiect zburător intră în spațiul aerian al României să se topească odată cu intrarea fix la graniță. E o iluzie”, a explicat oficialul. Acesta a adăugat că, deși tehnologia evoluează rapid, răspunsul modern la dronele agresive nu se poate reduce la simple ziduri sau bariere, ci necesită sisteme avansate și o prezență constantă pe teren.
Această declarație vine pe fondul alertelor crescute privind utilizarea dronelor în conflictele din regiunea Mării Mediterane sau în zonele de conflict precum Israel și Gaza. În aceste circumstanțe, autoritățile române își reevaluează strategia de apărare aeriană, conștiente fiind de limitele tehnologice și bugetare ale resurselor disponibile. Răspândirea dronelor comerciale și a tehnologiei de înaltă performanță face ca orice sistem de apărare să fie vulnerabil în fața unor tactici tot mai sofisticate.
Complexitatea și limita sistemelor de apărare moderne
Sistemele de apărare antiaeriană nu pot fi concepute ca niște ziduri invincibile. Ele sunt componente ale unei rețele complexe de detectare, identificare, și interceptare, care trebuie operate în coordonare strânsă pentru a fi eficiente. În cazul dronelor, faptul că acestea pot fi mici, rapide și difficult de detectat le face aproape imposibil de capturat de sistemele tradiționale.
„Noi nu putem avea o singură soluție magică. În cazul dronelor, e nevoie de o combinație de tehnologii, de la radare specializate, la sisteme de interceptare și chiar de monitorizare a spațiului aerian cu drone proprii. Dar orice sistem are limitările lui”, explică un expert în securitate aeriană. În plus, infrastructura de apărare trebuie să fie adaptată dinamic, în funcție de evoluția scenariilor de conflict sau de riscuri.
Contextul geopolitic și implicațiile pentru România
Tensiunile din regiunea Mediteranei și din Orientul Mijlociu generate de conflictul israeliano-palestinian cresc temerile privind posibilitatea unor incidente care să ajungă în spațiul aerian al țărilor din Europa de Est, inclusiv România. Deși nu există momentan o amenințare directă, oficialii atrag atenția că politica de apărare trebuie să se adapteze rapid pentru a face față noilor forme de agresiune electronică sau aeriană.
În acest sens, recent, la nivel european și național, au fost intensificate eforturile pentru modernizarea și diversificarea tehnologiilor de apărare. Însă, în același timp, experții subliniază că pregătirea și pregătirea operațională a personalului trebuie să fie prioritatea numărul unu. Nu există soluții rapide sau simple pentru combaterea dronelor malițioase, iar autoritățile române rămân optimiste, dar pragmatice.
Viitorul apărării aeriene în fața noilor tehnologii
Analizele continue ale situației din regiune și testările unor tehnologii moderne de interceptare sunt parte a planurilor României pe termen lung. Însă, răspunsul la noile amenințări va fi întotdeauna rezultatul unui echilibru delicat între tehnologie, pregătire și resurse. Autoritățile subliniază că, în condițiile actuale, construirea unui “zid anti-drone” rămâne o utopie, iar soluțiile mai eficiente implică integrarea unor sisteme avansate de monitorizare și reacție rapidă, precum și colaborarea internațională în domeniu.
Tensiunile mondiale și conflictele regionale sporesc riscul ca în viitorul apropiat, România să fie mai expusă unor incidente aeriene neprevăzute. În acest sens, autoritățile sunt conștiente că trebuie să investească nu doar în tehnologie, ci și în pregătirea specialiștilor și în cooperarea regională pentru a putea răspunde cu eficiență noilor forme de amenințare.
