Mii de susținători ai fostului președinte venezuelean Nicolás Maduro au ieșit în stradă vineri, în centrele principale ale Caracasului şi ale altor oraşe, pentru a cere eliberarea liderului politic, capturat în urmă cu aproape trei săptămâni într-o operațiune militară americană de o complexitate deosebită. Demonstranții au marcat astfel aniversarea căderii regimului militar instaurat în 1958, o dată simbolică pentru soarta democrației în Venezuela, și au profitat de moment pentru a-și reafirma loialitatea față de fostul președinte.
### Operațiune spectaculoasă și reper politic
Capturarea lui Maduro, anunțată pe 3 ianuarie, a avut un ecou internațional imens, reprezentând un punct de cotitură în criza politică ce a destabilizat Venezuela în ultimii ani. În timp ce administrația americană a prezentat această acțiune drept o măsură pentru consolidarea democrației și combaterea regimurilor autoritare, liderii venezueleni au denunțat-o drept o intervenție externă agresivă, menit să destabilizeze și mai mult țara.
Președinta interimară a Venezuelei, Delcy Rodríguez, fostă vicepreședintă în guvernul lui Maduro, a încercat să calce tacticos situația, intentando să mențină o linie de dialog cu Washingtonul. În ciuda declarațiilor ample din partea SUA, oficialii venezueleni s-au arătat hotărâți să apere suveranitatea națională, reafirmând sprijinul pentru Maduro și acuzând intervenționiștii externi de încurajarea unor destabilizări precum cele din 2019, când piețele petrolului au fost tot mai mult sub presiune internațională.
### O evoluție tensionată și implicații regionale
Atmosfera tensionată din Venezuela se menține, iar demonstrațiile de ieri au fost doar ultima expresie a sprijinului popular pentru Maduro. Protestatarii, mii la număr, au scandat lozinci precum „Maduro, lelemnitatea noastră națională!”, și „Venezuela nu se vinde!”, și și-au exprimat susținerea față de liderul de la Caracas, acuzat de opoziție și comunitatea internațională de corupție și încălcări ale drepturilor omului, dar care, pentru mulți venezueleni, reprezintă protecția stabilității și identității naționale.
Este important de subliniat că această demonstrație are și o dimensiune simbolică, marcând rezistența împotriva intervenției externe, dar și încercarea de a menține unitatea națională într-un moment de criză substantială. Economia venezueleană se află în colaps, iar fluxul migratorilor către vecini precum Columbia sau Brazilia a crescut simțitor, în timp ce situația socială devine tot mai precară – factori care sporesc tensiunile interne și complică perspectivele de soluționare politică.
### Perspective și reacții internaționale
Reacțiile internaționale la manifestațiile de vineri rămân variate. În timp ce unele state din America Latină și din comunitatea organizației științifice regionale au exprimat solidaritate cu protestatarii și cu guvernul lui Maduro, alte puteri, între care Statele Unite și câteva state europene, continuă să susțină orientările opoziției și să solicite eliberarea liderului venezuelean, acuzând guvernul actual de subminarea progresului democratic.
Deși jurnaliștii anticipează că acțiunile continuă și pe termen mediu vor marca scena politică venezueleană, nicio soluție aparent există pe termen scurt. În timp ce dialogul pentru o reconciliere națională pare încă departe, evenimentele de astăzi ilustrează o situație în care tensiunile internenționale și interne vor continua să se intersecteze, afectând stabilitatea regiunii.
Este evident că soarta Venezuelei rămâne încă incertă, însă astăzi, vocea celor aproape 4 milioane de venezueleni aflați în exil, precum și a milioanelor de susținători ai lui Maduro, continuă să fie auzită și să alimenteze speranța unei schimbări sau, cel puțin, a unei reevaluări serioase din partea comunității internaționale a ceea ce se întâmplă pe aceste meleaguri. În timp ce conflictul se aprofundază, perspectivele de soluție pașnică și durabilă devin tot mai incertе.
