Mihnea Costoiu, singurul rector din România fără titlul de doctor, primește titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universității Tehnice a Moldovei
Într-un eveniment neașteptat pentru mediul academic românesc, profesorul Mihnea Costoiu, rectorul universității din România și singurul din țară fără titlu de doctor, a fost onorat recent cu titlul de Doctor Honoris Causa de către Universitatea Tehnică a Moldovei (UTM). Decorația a fost conferită în cadrul unei ceremonii care a atras atenția atât prin simbolism, cât și prin contextul actual al relațiilor academice dintre cele două spații universitare.
Un gest de apreciere pentru un universitar controversat și inovator
Costoiu, care de-a lungul carierei a fost urmărit de criticile legate de statutul său academic, a fost premiat pentru activitatea sa de pionierat în domeniul educației și managementului universitar. În ciuda faptului că, în mod tradițional, rectorii au nevoie de titlul de doctor pentru a ocupa aceste poziții, Costoiu a contestat această normă încă de la început, argumentând că experiența și realizările sale sunt mărturia cele mai convingătoare ale competenței sale.
Este relevant de menționat că acordarea titlului de Doctor Honoris Causa, unul dintre cele mai înalte distincții academice, a argumentat recunoașterea meritelor sale, dar și o abordare diferită față de convențiile tradiționale în învățământ. Anunțul a fost făcut cu surprindere în rândul universitarilor români, dar și la nivelul instituțiilor de învățământ din regiune.
Contextul relațiilor dintre universități în pragul unei restructurări importante
Momentul decorării vine într-un context marcant: Universitatea Tehnică a Moldovei are planuri concrete de a prelua prin absorbție Universitatea din Cahul, o mișcare care ar urma să întărească poziția UTM în regiune și să ofere un impuls dezvoltării învățământului superior moldovenesc.
Această strategie de afiliere, anunțată deja oficial, a readus în prim-plan discuțiile despre colaborarea academică între România și Moldova. Anul trecut, guvernele celor două țări au afirmat intenția de a apropia și de a uni sistemele lor de învățământ superior, în condițiile în care universitatea din Cahul are o poziție delicată, afectată de dificultăți financiare și administrative.
De altfel, decizia de a conferi titlul de Doctor Honoris Causa lui Costoiu poate fi interpretată și ca o reprezentare simbolică a apropiării academice dintre cele două state. În opinia multora, această decorație poate fi o formă subtilă de a valida și de a legitima relațiile de colaborare și de parteneriat în învățământ și cercetare.
Implicările pentru mediul universitar românesc și regional
Pentru mediul academic românesc, gestul UTM poate părea uneori controversat, mai ales în contextul în care Caravana de reforme și modernizare a universitarilor români are în centru respectarea rigorii academice. Dorința de a recunoaște realizări fără a invoca strict condițiile tradiționale pare să indice o deschidere spre o nouă manieră de abordare, însă nu fără controverse.
Pe de altă parte, povestea lui Mihnea Costoiu nu se oprește aici. În timp ce în România este adesea criticat pentru statutul său academic, aprecierea internațională primită la Chișinău ridică întrebări despre valorile și criteriile de recunoaștere în lumea universitară de astăzi. Momentul reprezintă o reflectare a noii realități în care experiența, influența și viziunea pot conta mai mult decât diplomele.
Trecerea sa prin această distincție nu este doar un gest de recunoaștere, ci și un semn al schimbărilor în modul în care comunitatea academică percepe meritele și statutul. În timp ce în România încă mulți păstrează standarde riguroase, în alte spații, precum cel moldovean, se pare că valorile se pot redefini, în funcție de context și obiectivele de dezvoltare regională.
Pe măsură ce universitățile din regiune își intensifică colaborările și se pregătesc pentru noi redefiniri instituționale, gestul de a oferi o astfel de distincție unui rector fără titlul de doctor devine, mai mult ca oricând, un simbol al noilor paradigme în educație. Întrebarea rămâne: va fi această decizie un simptom al progresului sau o excepție ce va naște critici în mediul academic? În așteptarea deciziilor și a posibilelor reacții, un lucru este clar: relațiile dintre universitățile din România și Moldova sunt într-un punct de inflexiune, iar gesturile precum cel al UTM pot fi hotărâtoare în definitvarea direcției viitoare.
