Actorul Mihai Călin, reprezentant al Teatrului Național București, s-a alăturat vineri protestului din fața Sălii Ion Caramitru, exprimându-și dezaprobarea față de deciziile Ministerului Culturii privind raportarea evidenței de muncă pentru actorii angajați în instituție. Cuvintele sale aduc în prim-plan o serie de controverse legate de susținerea oficialilor privind legalitatea și necesitatea acestor măsuri.
Protestul actorilor TNB și criticile aduse deciziei Ministerului Culturii
Ziua de protest a adunat personalități importante din lumea teatrului, iar Mihai Călin nu a ezitat să-i adreseze ministrului Culturii critici dure. Actorul susține că declarațiile oficialului referitoare la obligația impusă de Curtea de Conturi sunt neadevărate. „Domnul ministru a spus că este obligat de Curtea de Conturi, ceea ce nu este adevărat. Curtea de Conturi a transmis recomandări, nu a impus obligații legale pentru implementarea rapoartelor de evidență a muncii actriilor și actorilor”, a explicat Călin.
Această intervenție vine pe fondul unor tensiuni crescute între reprezentanții culturii și autorități, în contextul în care sectorul artistic se confruntă cu multiple provocări, inclusiv financiare și administrative. Decizia Ministerului de a impune raportarea evidenței de muncă, care presupune evidența orelor de activitate pentru actori și personalul artistic angajat, a stârnit reacții negative din partea actorilor, care consideră că această măsură nu doar complică administrativ activitatea lor, ci și creează premise pentru o verificare excesivă și, implicit, pentru posibile abuzuri.
Contextul legislativ și controversele legate de raportarea muncii actorilor
Legislația muncii din România prevede în mod clar anumite reguli pentru angajați, însă sectorul cultural a avut în ultimii ani deosebit de multe concesii și excepții, menite să sprijine operațiunile de zi cu zi ale teatrului și celorlalte entități artistice. În ultimele săptămâni, însă, Ministerul Culturii a anunțat intenția de a introduce un sistem obligatoriu de raportare a orelor de muncă pentru actorii angajați în instituțiile de spectacol, argumentând această măsură prin necesitatea însăși de a asigura transparența și legalitatea specifică administrației publice.
Reacțiile din partea actorilor, însă, nu au întârziat. Mulți consideră această măsură o ingerință inutilă în activitatea lor artistică, afirmând că aceasta riscă să devieze focalizarea de la activitatea culturală pentru a intră în birocrație. În plus, există temeri că această evidență a orelor de muncă ar putea fi utilizată pentru a limita flexibilitatea programului artistic sau pentru a încerca să legitimeze suspiciuni de muncă prelungită, fără un temei real în situațiile scenice.
Implicațiile și perspectivele viitoare pentru sectorul cultural din România
La protestul de vineri, Mihai Călin a punctat faptul că, în momentul de față, actorii simt că sunt puși sub o presiune inutilă, mai ales într-un moment în care sectorul cultural se luptă pentru revenirea după multiple crize ce au afectat economia și imaginea teatrului românesc. În replică, reprezentanții Ministerului Culturii au afirmat că măsurile sunt destinate unui control mai riguros al activității și pentru asigurarea unei baze de date relevante pentru dezvoltarea politicilor culturale.
De altfel, în ultimele zile, au avut loc discuții Minister-actor, însă fără a se ajunge încă la un consens clar. Actorii cer retragerea măsurii, propunând consultări suplimentare pentru a găsi soluții care să nu afecteze activitatea creativă sau autonomia artistică. În același timp, oficialii Ministerului subliniază faptul că măsura este temporară și va fi ajustată în funcție de feedback.
Situația rămâne incertă, iar sectorul teatral din România continuă să fie în vizorul opiniei publice, fiind privit ca un barometru al libertăților artistice și al respectului pentru munca creatorilor de cultură. În zilele următoare, așteptările sunt ca dialogul dintre acteor și autorități să se intensifice, în speranța unor soluții rezonabile pentru ambele părți.
