Conform Descopera: Un meteorit descoperit pe Pământ, dar originar de pe Marte, a dezvăluit informații surprinzătoare despre trecutul îndepărtat al Planetei Roșii. Oamenii de știință de la Boston College au analizat rocile aduse pe Terra de către impacturile cosmice și au determinat că un exemplar recent, numit NWA 13441, provine dintr-o zonă neexplorată a mantalei marțiene și are o vechime de aproximativ 1,27 miliarde de ani. Această descoperire ajută la umplerea unui gol semnificativ în cunoașterea istoriei geologice a planetei, umplând o lacună de 1,8 miliarde de ani între cele mai vechi și cele mai tinere roci marțiene analizate până acum.
O perspectivă unică asupra interiorului marțian
Majoritatea rocilor magmatice marțiene cunoscute sub denumirea de shergottite au o vârstă relativ tânără, sub 600 de milioane de ani. Între acestea și rocile cele mai vechi, datate la 2,4 miliarde de ani, existau perioade pentru care dovezi directe lipseau. Meteoritul NWA 13441, găsit în Algeria în 2019, prin prisma datării sale precise realizate cu tehnici izotopice radiogenice, se încadrează în această zonă gri, oferind o fereastră către procesele care aveau loc pe Marte în urmă cu peste un miliard de ani. Deși alte clase rare de meteoriți marțieni, precum chassignitele și nakhlitele, au fost datate în aceeași perioadă, analiza compoziției chimice a NWA 13441 a scos la iveală un aspect fără precedent.
Compoziția izotopică, cheia descoperirii
O analiză detaliată a izotopilor de neodim, un element rar cu șapte izotopi stabili, a relevat că meteoritul NWA 13441 prezintă o compoziție izotopică ce corespunde valorii inițiale a sistemului solar. Această caracteristică este una cu totul nouă în rândul shergotitelor studiate, sugerând că o parte din mantaua adâncă a planetei Marte a rămas neschimbată, complet izolată de procesele care au modelat suprafața planetei pe parcursul miliardelor de ani. Se presupune că lipsa tectonicii plăcilor, un proces activ pe Pământ, ar fi contribuit la conservarea acestor compoziții timpurii în interiorul Pământului marțian. Această descoperire deschide noi direcții de cercetare în studiul sistemului solar timpuriu și înțelegerea evoluției planetelor.
Studiul a fost publicat în revista Geochimica et Cosmochimica Acta.
Sursa: Descopera
