Inteligența artificială, noul partener de învățare sau pericol pentru autonomia elevilor?
Copiii și adolescenții de astăzi își modifică rapid obiceiurile de învățare, iar schimbarea nu mai poate fi ignorată. În loc să înceapă discuțiile din clasă cu „Ai înțeles lecția?”, tot mai des se întreabă dacă au întrebat deja AI-ul. ChatGPT, Gemini și alte instrumente de inteligență artificială au devenit, fără exagerare, partenerii de învățare de zi cu zi pentru elevi. În loc să caute explicații la profesor sau părinți, tinerii preferă să solicite asistență digitală pentru explicări, rezumate și idei de argumentare, uneori chiar pentru redactarea integrală a temei. Pentru unii, asta reprezintă o revoluție care democratizează accesul la cunoaștere; pentru alții, însă, transformarea tinde să fie un pericol pentru autonomia de gândire a tinerilor.
De ce devine AI-ul „asistentul personal” indispensabil pentru elevi
Lipsa de timp și disponibilitatea imensă a AI-ului fac din aceste tehnologii un instrument foarte atractiv pentru elevi. La acea oră târzie, când profesorul nu mai e aproape, și recursul la meditații sau la cercetări îndelungate devin imposibile, un chatbot devine salvator. El poate explica rapid un concept, reformula explicațiile de mai multe ori, oferi exemple concrete sau ajuta la structurarea temei. În acest sens, AI-ul funcționează ca un „meditator” la un click distanță, care răspunde nevoii de clarificare și de aprofundare a materiilor.
Mai mult, această tehnologie face accesul la informație mai facil decât niciodată. În trecut, elevii aveau nevoie de experiența unui părinte sau de timp pentru a căuta informații, pentru a medita sau a testa cunoștințele. Azi pot obține rapid explicații pe care, dacă le folosești corespunzător, pot ajuta reale să înțeleagă materia. Folosit corect, acest instrument ar putea crește eficiența procesului de învățare, încurajând curiozitatea și exercițiul de a explica idei sau a testa înțelesuri.
Pericolul dependenței și al pierderii gândirii critice
Însă, această tranziție aduce și riscuri semnificative. Problema apare când elevul ajunge să folosească AI-ul nu ca pe un aliat, ci ca pe un înlocuitor al muncii sale intelectuale. În loc să analizeze cerințele, să-și verifice răspunsurile sau să-și construiască propriile explicații, tinerii pot prefera să preia pasiv rezultatele generate de AI, uneori chiar în totalitate. Timpul scurt și eficiența aparentă pot părea atractive, dar pe termen lung, această dependență riscă să saboteze dezvoltarea gândirii critice, a capacității de argumentare și a autonomiei în învățare.
Profesorii observă deja diferențe clare între lucrarea unui elev și cea generată automat. Dacă textul este prea perfect și lipsit de greșeli evidente, dacă tonul devine incoerent cu stilul copilului sau dacă formulările sunt exagerat de formale, sunt semne clare că s-a folosit AI-ul. Nu e greu pentru un dascăl cu experiență să surprindă astfel de diferențe – „vocea” elevului devine brusc diferită de cea din alte task-uri sau de conversațiile anterioare. Problema nu constă doar în notă, ci în increderea în propriile abilități de învățare și în procesul de formare a personalității intelectuale.
Cum pot fi folosite AI-ul pentru a învăța, nu pentru a copia
Pentru a evita capcanele acestei tehnologii, elevii trebuie să adopte o abordare conștientă și metodică. În loc să ceară direct răspunsul final, e recomandat să fie precum un sportiv care își antrenează „mușchiul” gândirii: mai întâi să își întocmească un plan, să rezolve câteva exerciții, apoi să-și explice singur lecția în propriile cuvinte. Doar după această etapă, vor putea să consulte AI-ul câțiva pași mai departe, ca o formă de feedback, și nu ca un substitut pentru propriul efort.
Profesorii și părinții pot încuraja această metodă, fiind mai preocupați de proces decât de produs. În loc să se opună utilizării AI-ului, este mai eficient să se adapteze și să integreze instrumentul în evaluări care pun accent pe explicații orale, reflecție sau etape de lucru. În acest fel, tehnologia devine un sprijin, nu o barieră, iar elevii învață să cânte în direcția corectă: nu doar să folosească un GPS, ci să înțeleagă și drumul în sine.
Într-o societate în care inteligența artificială continuă să avanseze, profesorii și elevii trebuie să găsească echilibrul între beneficiile acestei tehnologii și riscurile pe care le presupune. În prezent, tot mai vizibile sunt provocările legate de independența și autenticitatea procesului de învățare, dar și potențialul de a transforma modul în care învățăm cu adevărat. Cu o abordare conștientă, AI-ul poate deveni un adevărat accelerator al cunoașterii, nu un înlocuitor al gândirii autonome.
