Peste 85% dintre persoanele identificate în cazurile de muncă nedeclarată din România sunt femei, dezvăluie cele mai recente date ale inspectorilor de muncă. Această statistică alarmantă a fost prezentată joi de către Ciprian Madar, inspectorul șef al Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM) Tulcea, în cadrul unei ședințe a Comisiei de dialog social organizate de Prefectură. Problemele legate de munca la negru continuă să fie un subiect sensibil și de actualitate, iar cifra indică o situație care necesită intervenție urgentă și o reevaluare a strategiilor de combatere a acestui fenomen.
### Munca nedeclarată afectează în special femeile din zonele vulnerabile ale economiei informale
Datele prezentate de Madar indică o realitate dureroasă pentru piața muncii din România. Femeile reprezintă o proporție semnificativă din persoanele angajate fără contracte legale sau în condiții ambigue, în special în sectoare precum agricultura, construcțiile sau activitățile domestice. Aceasta poate fi explicată prin mai multe motive: vulnerabilitatea socio-economică, lipsa de informații despre drepturile lor sau presiunile din partea angajatorilor care profită de lipsa de control.
Specialiștii din domeniu avertizează de mai mult timp asupra faptului că munca la negru nu doar că afectează economia formală, dar și pune în pericol sănătatea și siguranța angajaților. În cazul femeilor, riscurile pot fi chiar mai mari, din cauza vulnerabilității sociale și a lipsei de suport în fața abuzurilor de orice fel. În plus, lipsa unui contract de muncă le privează de beneficiile sociale, pensii sau asigurări medicale, aspect care adâncește și mai mult decalajele de venit și de bunăstare.
### Eforturile de combatere a muncii nedeclarate rămân insuficiente, în ciuda sancțiunilor aplicate
Potrivit raportului remis de către ITM, în 2022 au fost aplicate numeroase sancțiuni contravenționale în cazul celor depistați că au încălcat legislația muncii. Cu toate acestea, cifrele indică faptul că fenomenul persistă, iar măsurile punitive nu au reușit să oprească fluxul de muncă nedeclarată sau să-l reducă semnificativ. „Anul trecut, inspectorii ITM au aplicat sancțiuni în cazurile de muncă nedeclarată, dar această problemă continuă să fie de actualitate și să se manifeste în special în sectoarele mai vulnerabile”, a spus Madar.
Analiza experților relevă faptul că pentru combaterea eficientă a muncii ilegale nu sunt suficiente doar controale sporadic sau sancțiuni administrative. Este nevoie de o abordare mult mai complexă, ce implică stimulente fiscale pentru angajatori, campanii de informare pentru angajați și contribuirea la reducerea vulnerabilităților sociale, în special pentru grupurile de populație mai fragile, precum femeile. În acest sens, colaborarea între instituțiile statului, organizațiile sindicale și mediul de afaceri devine crucială pentru a găsi soluții durabile.
### Contextul general și perspectivele viitoare în lupta împotriva muncii nedeclarate
Fenomenul muncii la negru nu este un tipar exclusiv românesc. În întreaga Uniune Europeană, autoritățile depun eforturi pentru reducerea acestui fenomen, care afectează bugetele de stat, concurența loială și, cel mai important, drepturile lucrătorilor. Cu toate acestea, complexitatea problemei necesită strategii adaptate fiecărei țări și fiecărui sector economic.
În România, autoritățile au declarat că vor intensifica controalele și vor implementa măsuri menite să protejeze drepturile muncitorilor și să pună capăt evaziunii fiscale. În plus, există un apel pentru creșterea conștientizării și pentru consolidarea mecanismelor de control, în special în acele zone unde fenomenul cel mai mult proliferază. Dezvoltarea unor programe de susținere pentru femeile din zonele defavorizate și promovarea unor inițiative legislative mai aspre sunt pasii pe care autoritățile îi consideră esențiali pentru a reduce proporția îngrijorătoare a femeilor vulnerabile în economia informală.
Pentru moment, cifrele din ultimul an subliniază faptul că, în ciuda eforturilor, munca la negru rămâne o problemă de actualitate majoră, însă și unul dintre cele mai importante domenii în care crește gradul de responsabilizare și implicare a tuturor actorilor sociali. Pe măsură ce autoritățile și societatea civilă vor lucra împreună, speranța este ca, în viitorul apropiat, să se vadă o reducere semnificativă a acestei practici, în special în rândul femeilor, care, în mod nedrept, suportă cea mai mare parte a poverii fenomenului.
