Conform Descopera: Maimuțele macac, la fel ca oamenii, fac asocieri între forme și sunete
Un nou studiu sugerează că maimuțele macac, la fel ca oamenii, fac spontan aceeași asociere între forme și sunete, o descoperire care ar putea oferi noi perspective asupra evoluției limbajului uman. Experimentul, inspirat de un test psihologic creat în anii 1920, a demonstrat că aceste primate aleg în mod natural denumiri specifice pentru forme vizuale distincte, indiferent de experiența anterioară.
Această corelație vizual-auditivă, cunoscută sub numele de efectul Bouba-Kiki, a fost observată constant la oameni, indiferent de limba maternă sau de alfabetul utilizat. Indivizii tind să asocieze sunetul rotund și catifelat „Bouba” cu o formă vizuală curbată și, respectiv, sunetul ascuțit și percusiv „Kiki” cu o formă unghiulară.
Experimentul cu maimuțe
Cercetarea a implicat nouă maimuțe macac de la Rezervația Mandai Wildlife din Singapore, compusă din opt macaci cu coadă lungă (Macaca fascicularis) și un macac porc sudic (Macaca nemestrina). Inițial, animalele au fost antrenate să asocieze un capac decorat cu un pahar, fără nicio legătură cu sunete, pentru a asigura că asocierile ulterioare sunt pur auditive și vizuale.
Ulterior, maimuțelor li s-au prezentat două pahare, fiecare cu un capac ce avea desenată o formă geometrică distinctă: una rotunjită și una colțuroasă. În fundal, au fost redate, alternativ, înregistrări cu cuvintele „Bouba” și „Kiki”. Fără a fi instruite despre care alegere ar fi corectă, maimuțele au manifestat o preferință clară.
Rezultatele au arătat că maimuțele au selectat spontan capacul cu forma rotundă atunci când au auzit sunetul „Bouba” și capacul cu forma ascuțită atunci când au auzit „Kiki”. Analiza statistică a indicat că probabilitatea de a alege forma rotundă în timpul probelor cu „Bouba” a fost de aproape șase ori mai mare comparativ cu probele cu „Kiki”, un rezultat semnificativ peste nivelul de întâmplare.
Implicații pentru înțelegerea limbajului
Deși studiul a fost publicat ca preprint pe platforma bioRxiv și așteaptă evaluarea colegială, descoperirea este considerată un indiciu important. Aceasta sugerează că la baza formării limbajului uman ar putea sta asocieri senzoriale ancestrale, adânc înrădăcinate în percepția noastră. Autorii studiului postulează că aceste corespondențe între forme și sunete nu sunt specifice exclusiv oamenilor, ci se pot baza pe tendințe perceptive moștenite de la un strămoș comun îndepărtat.
Această cercetare mută accentul discuției evolutive de la întrebarea dacă acest efect este pur uman la cea a extinderii acestor „hărți perceptive” în rândul altor vertebrate. Studiul deschide calea pentru noi investigații privind omniprezența acestor asocieri și rolul lor în evoluția comunicării la diverse specii.
Sursa: Descopera
