O descoperire spectaculoasă despre Luna 9, nava spațială sovietică dispărută de peste șase decenii
Cercetătorii susțin că au găsit indicii privind locul de aselenizare al misiunii Luna 9, prima nava spațială sovietică care a pus umărul la pionieratul explorării Lunii. Această descoperire a fost realizată cu ajutorul inteligenței artificiale și a imaginilor de înaltă rezoluție ale sateliților americani, în timp ce istoria misiunii sovietice rămâne încă învăluită în mister.
Luna 9, un pionier al explorării lunare
Luna 9 a fost lansată de Uniunea Sovietică pe 31 ianuarie 1966, marcând un moment revoluționar în istoria spațiului prin aselenizarea controlată asertată pentru prima dată vreodată. Această sondă a fost capabilă să transmită primele imagini de pe suprafața Lunii, deschizând calea pentru explorări viitoare ale acestui celestial. După doar trei zile de funcționare, alimentate de baterii limitate, Luna 9 și-a încetat activitatea, iar legătura a fost rapid pierdută. De-a lungul anilor, autoritățile sovietice au estimat coordonatele punctului de aterizare, dar lipsa unor imagini calibrate și a unor date precise a continuat să întărească incertitudinile cu privire la locația exactă.
Ascunderea misterului și tehnologia modernă de detecție
În ultimele decenii, numeroase încercări de a localiza exact poziția modulului de aselenizare s-au lovit de obstacole, din cauza reliefului complex al suprafeței lunare și a condițiilor de iluminare. Însă, abordările moderne de cercetare au început să folosească puterea inteligenței artificiale pentru a analiza datele disponibile. Echipa de cercetare a folosit imagini detaliate capturate de Lunar Reconnaissance Orbiter Camera (LROC), un sistem de supraveghere activ din 2009, cu rezoluție de până la 0,25 metri pe pixel.
Aceștia au antrenat un model de învățare automată numit YOLO-ETA pentru a detecta artefacte și obiecte artificiale mici pe suprafața lunară. În procesul de analiză, modelul a identificat cu succes situri de aselenizare cunoscute, precum cel al misiunii Luna 16, și a detectat candidați pentru locația presupusă a Luna 9 la coordonatele 7,03° N, –64,33° E. Aceste puncte coincid cu tiparele de dispersie și cu topografia descrisă în arhivele misiunii, sugerând că descoperirea nu este doar o coincidență.
Rezultate promițătoare, dar încă neconfirmate
Deși aceste rezultate sunt extrem de interesante pentru comunitatea științifică, cercetătorii subliniază că nu pot fi considerate încă dovezi definitive. Ei recomandă efectuarea unor noi cartografieri cu ajutorul sateliților moderni, care pot oferi imagini și date și mai precise. Publicată în npj Space Exploration, această cercetare evidențiază rolul tot mai important pe care îl joacă inteligența artificială în descoperirile spațiale. Specialiștii afirmă că sistemele de deep learning pot sprijini continuarea explorării responsabil, chiar și în condițiile unui teren dificil, precum cel lunar.
Cu toate că dispersia obiectelor mici și relieful variat al Lunii continuă să reprezinte provocări majore, ultimele cercetări demonstrează potențialul acestei tehnologii pentru a rescrie istoria misiunilor spațiale eșuate sau pierdute. În timp ce autoritățile și cercetătorii așteaptă cu entuziasm rezultatele unor misiuni următoare, descoperirea indicilor privind Luna 9 deschide ușa către posibilitatea că, în sfârșit, vom putea localiza și admira pentru prima dată rămășițele acestei misiuni legendare, într-un mod mult mai clar și detaliat decât oricând.
