Conform Digi24: Oamenii sunt surprinzător de buni la estimarea vârstei până la care vor trăi, însă fac o greșeală frecventă: majoritatea subestimează propria longevitate. Un studiu desfășurat timp de 28 de ani pe adulți în vârstă din Japonia a relevat că participanții care se așteptau să trăiască mai mult au avut, în general, o speranță de viață mai mare. Cu toate acestea, o proporție semnificativă, de aproximativ 59% dintre participanții ale căror date au putut fi analizate, au depășit estimările inițiale.
Cercetarea, condusă de sociologul Shohei Okamoto de la Universitatea din Tsukuba, a analizat date din Studiul japonez privind dinamica îmbătrânirii și sănătății. În 1996, 2.447 de participanți cu vârsta de 60 de ani și peste au fost întrebați până la ce vârstă anticipează că vor trăi. Dintre aceștia, 2.054 au oferit o estimare specifică, în timp ce 393 au declarat că nu știu.
Ulterior, cercetătorii au monitorizat participanții timp de până la 28 de ani, comparând estimările lor cu durata reală de viață. În acest interval, 1.514 dintre persoanele care își estimaseră vârsta au decedat, informațiile fiind obținute din registre oficiale și rapoarte familiale.
Așteptările despre longevitate și realitate
Analiza a demonstrat o asociere clară între așteptările participanților și longevitatea lor efectivă. Persoanele care anticipau o durată de viață mai lungă au trăit, în medie, mai mult timp, corelația menținându-se chiar și după ce s-au luat în calcul factori precum vârsta, sexul, statutul socio-economic și starea de sănătate.
Acest rezultat ridică întrebarea dacă simpla așteptare de a trăi mai mult ar putea contribui la prelungirea vieții. Studiul, publicat sub formă de preprint și neevaluat încă de experți, nu poate stabili o relație de cauzalitate. Fiind un studiu observațional, nu demonstrează că optimismul legat de longevitate are un efect direct asupra duratei de viață.
O explicație alternativă sugerează că oamenii își bazează estimările pe o cunoaștere, conștientă sau nu, a propriei stări de sănătate, a stilului de viață sau a istoricului familial. Astfel, o persoană care se simte sănătoasă ar putea anticipa o viață mai lungă și, simultan, ar avea premise mai bune pentru a atinge acea vârstă.
Precizia estimărilor și influența vârstei de 80 de ani
Cu toate acestea, previziunile participanților nu au fost întotdeauna precise. În modelul statistic utilizat, fiecare an suplimentar de speranță de viață estimată era asociat cu doar aproximativ 0,12 ani suplimentari de supraviețuire estimată. Aceasta indică o legătură existentă, dar nu suficient de puternică pentru a considera estimările individuale foarte precise.
Erorile au variat în funcție de grup. Femeile și persoanele cu un nivel de educație mai ridicat aveau o probabilitate mai mare de a-și depăși așteptările, în timp ce persoanele cu o stare de sănătate precară aveau șanse mai mici să facă acest lucru.
O posibilă explicație pentru unele erori de estimare pare să fie legată de utilizarea frecventă a vârstei de 80 de ani ca punct de referință. Această cifră era apropiată de speranța de viață medie la naștere în Japonia în 1996, sugerând că participanții și-au bazat previziunile pe o medie a populației. Problema este că speranța de viață la naștere nu reflectă speranța de viață rămasă pentru o persoană care a atins deja o anumită vârstă, depășind astfel riscurile specifice primilor ani de viață.
Implicații financiare și limitele studiului
Subestimarea sau supraestimarea propriei longevități poate avea consecințe financiare importante, influențând deciziile legate de pensie și economii. O estimare mai realistă a speranței de viață ar putea ajuta indivizii să își planifice mai bine resursele financiare pe termen lung.
Studiul prezintă însă și limitări semnificative. Participanții și-au estimat longevitatea o singură dată, în 1996, neputând fi analizată influența evenimentelor ulterioare asupra așteptărilor lor. De asemenea, datele nu includeau informații detaliate despre istoricul familial, un factor potențial relevant. Cercetarea s-a concentrat exclusiv pe adulți în vârstă din Japonia, limitând aplicabilitatea concluziilor la alte populații sau grupe de vârstă.
Rezultatele sugerează că estimările oamenilor despre propria longevitate conțin informații inconștiente despre sănătatea și circumstanțele lor. Totuși, una dintre cele mai frecvente erori în aceste estimări este aceea de a nu aloca suficient timp pentru viitor, mulți participanți trăind mai mult decât anticipaseră.
Sursa: Digi24
