Judecătorul CSM, Alin Ene, o acuză pe vicepremierul Oana Gheorghiu de atac la independența justiției: manipulare superficială, incitare la ură de clasă și comportament nedemn pentru funcția de vicepremier, după declarațiile despre pensiile magistrațilorea noastră”


Reprezentantul judecătorilor în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), Alin Ene, acuză faptul că vicepremierul Oana Gheorghiu a început mandatul său printr-o declarație publică critică la adresa independenței justiției, vizând statutul statului de drept și intensificând discursurile anti-justiție ale unor colegi din coaliție. Ene avertizează că atunci când un oficial de rang înalt face afirmații care subestimează rolul judecătorilor, transmite societății un mesaj de discreditare a justiției, ca o putere a statului, ceea ce este inacceptabil, mai ales dacă aceste afirmații induc ideea că drepturile magistraților sunt privilegii, „luate de la gura cuiva”.

Judecătorul subliniază că afirmația potrivit căreia pensiile magistraților sunt „privilegii”, nu este doar o dezinformare, ci o încercare de a diminua rolul fundamental al independenței justiției, considerată o garanție constituțională necesară pentru protejarea drepturilor cetățenilor în fața oricărei forme de putere. În plus, Ene afirmă că etichetarea pensiilor speciale ale judecătorilor ca fiind un „privilegiu” pune sub semnul întrebării legitimitatea întregii structuri a statului de drept.

El adaugă că exprimările oficiale care minimalizează statutul judecătorilor transmit un mesaj de discreditare a justiției ca forță a statului și pot genera conflicte sociale, instigând la resentimente și ură de clasă. Ene consideră că astfel de discursuri nu sunt specifice unui stat european modern și atrage atenția că asemenea retorici pot fi folosite ca instrumente de manipulare și divizare socială, amintind de exemple din trecut unde resentimentele au fost canalizate împotriva anumitor categorii sociale.

Judecătorul exemplifică prin evidențierea diferențelor între resursele și privilegiile anumitor instituții sau persoane, precum sumele alocate pentru cheltuieli de lux sau subvenții, și resursele destinate sprijinirii celor mai vulnerabili, precum infrastructura spitalelor sau hrănirea copiilor flămânzi. Ene avertizează că astfel de comparații superficiale nu doar că sunt inexacte din punct de vedere economic, ci și manipulative, și critică modul în care anumite afirmații pot distorsiona percepția asupra activității judiciare și resurselor publice.



Sursa articol

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *