Regimul de la Teheran intensifică represaliile împotriva personalului medical implicat în tratarea protestatarilor răniți în timpul manifestațiilor violente din ianuarie
Tensiunile din Iran ating noi cote, odată cu intensificarea campaniei de intimidare și arestare a medicilor și asistenților medicali care au furnizat asistență persoanelor implicate în protestele de amploare din ianuarie. La doar câteva săptămâni după ce mii de iranieni au ieșit din nou în stradă pentru a-și cere drepturile și libertățile, autoritățile iraniene par să răspundă cu forță, vizând cadrele medicale considerate „vinovate” de implicarea în susținerea protestatarilor.
Subtitlu 1: Medici arestați și supuși unor verificări constante
În ultimele zile, numeroși medici și personal medical din diferite orașe iraniene au fost reținuți fără explicații clare, apoi supuși unor verificări și intimidări, menite să-i determine să renunțe la orice implicare în tratarea protestatarilor răniți. Potrivit unor surse apropiate sistemului medical, acești angajați au fost forțați să depună mărturii împotriva colegilor lor sau să semneze declarații de colaborare cu autoritățile. Mulți se confruntă cu proceduri legale dure, chiar dacă nu există dovezi concrete privind vreo ilegalitate în activitatea lor.
Această campanie de represiune pare să urmărească, de fapt, suprimarea oricărei forme de solidarizare cu protestele, iar cadrele medicale devin victime ale unei lupte politice indirecte. În timp ce regimul susține că acțiunile lor sunt menite să păstreze ordinea și securitatea națională, criticii atrag atenția asupra faptului că aceste demersuri subminează dreptul la asistență medicală și îngrădesc libertatea exprimării.
Subtitlu 2: Încercări de reducere a martorilor atrociăților din spitale
Un aspect îngrijorător al acestor măsuri îl reprezintă eforturile autorităților de a mușamaliza încălcările grave ale drepturilor omului din spitale. Martorii cheie ai acestor violențe — medicii și asistenții care au asistat la brutalități, tratamentele neomenoase și chiar la utilizarea forței împotriva protestatarilor — sunt întotdeauna sub presiune pentru a nu ieși în evidență.
În unele cazuri, personalul medical a fost silit să semneze declarații conform cărora ar fi fost obligat să îi trateze „strict în limitele legii”. În alte situații, aceștia au fost invitați să păstreze tăcerea asupra ceea ce au văzut sau au auzit în spitale, sub pretextul menținerii „ordine și stabilitate”. Această strategie pare să funcționeze pentru moment, însă a adâncit divizarea în interiorul comunităților medicale și a universului medical iranian.
Eforturile autorităților vin pe fondul unei reacții internaționale tot mai vehemente față de reprimarea brutală a protestelor, dar și al unei fragile crize de încredere în sistemul de sănătate iraniat. La nivel global, tot mai mulți observatori atrag atenția asupra faptului că aceste politici de intimidare pot avea consecințe grave pe termen lung, precum erodarea încrederii în întregul sistem medical și complicarea recuperării după eventuale noi valuri de proteste.
Perspectiva viitoare indică o continuare a acestei tendințe, pe măsură ce regimul caută să-și întărească controlul asupra clipelor de tensiune socială. În timp ce criticii denunță încălcări grave ale drepturilor omului, mediul internațional continuă să urmărească cu atenție evoluțiile din Iran, chiar dacă răspunsurile oficiale rămân ferme și impunătoare. Într-un context în care orice urmă de opoziție sau solidaritate este reprimată, întrebarea despre viitorul democrației și libertăților fundamentale în Iran rămâne deschisă, iar așteptările unui deznodământ favorabil pentru susținătorii reformei continuă să fie amestecate cu temeri din ce în ce mai mari.
