Drama de dincolo de cortinele protestelor din Iran: familii disperate și cuvinte de adio furate de sub ochii autorităților
În mijlocul tumultului social care a cuprins Iranul, o poveste cutremurătoare dezvăluie dimensiunea dramatismului ascuns în spatele măștilor de proteste și represalii. În ciuda valului de manifestații care au zguduit țara de câteva săptămâni, un alt conflict, mai discret, a avut loc în umbra acestuia: cel al familiilor disperate al căror membri au fost uciși în timpul represiunii din stradă. O echipă a BBC Persia reușit să obțină mărturii auzite cu greu, de la rudele celor decedați, care acum încearcă să recupereze trupurile celor dragi pentru a le oferi o înmormântare corectă, onorabilă.
O luptă grea pentru dreptul la adio
Familiile îndurerate spun că, în aceste zile, accesul la morți este extrem de dificil. Militarii și forțele de securitate păzesc cu strictețe cadavrele, interzicând, de multe ori, vizitele apropiatilor sau orice încercare de a recupera trupurile. Pentru a putea să își ia rămas bun, rudele trebuie să plătească sume exorbitante, uneori ajungând la mii de dolari. În aceste condiții, multe familii se simt lipsite de dreptul fundamental la încheierea ritualurilor de înmormântare, iar tristețea lor devine o povară și mai grea, alimentată de lipsa de transparență și de brutalitatea cu care autoritățile gestionează criza.
În unele cazuri, familiile au fost nevoite să facă eforturi supraomenești pentru a plăti sumele necesare, adesea mai mari decât veniturile lor lunare, pentru a obține trupurile celor dragi. „Suntem disperați. Vrem doar să le putem pune o simplă tingere de lumânare și să-i înmormântăm în liniște,” mărturisește o rudă. La aceste lacrimi, se adaugă și impunerea unei atmosfere de tăcere impusă de forțele de ordine, care nu permit exprimarea emoțiilor public.
Contextul protestelor și răspunsul autorităților
De peste o lună, Iranul este scena unor manifestații fără precedent, prilej cu care mii de oameni s-au adunat să ceară reforme politice și sociale, în special libertate și drepturi civice. manifestațiile au fost declanșate de moartea unei tinere, Mahsa Amini, în custodia poliției morale, a cărei cauze oficiale încă sunt contestate. În răspunsul la aceste revendicări, autoritățile au recurs la represalii dure, împrăștiind brutal protestatarii și arestând în număr mare.
Cu toate acestea, scena spectacolului de violență și a disperării personale nu a fost mediatizată îndeajuns de blând, iar zvonurile și mărturiile despre suferința familiilor au început să circule pe rețelele sociale și în mediul independent, respectiv în țările în care iranienii emigrează. Imagini cu cadavre păzite de militari, „eliberate” doar dacă sumele uriașe sunt plătite, arată un aspect extrem de dur al crizei ce roade Iranul de o perioadă mai lungă.
Perspectiva celor afectați și speranța într-un viitor mai bun
Regretul, furia și neputința sunt trăiri comune pentru multe familii care trebuie să decidă între a accepta tăcerea impusă sau a plăti prețuri greu de suportat pentru a le putea aduce pe ultimele drumuri pe cei dragi. Contactați de jurnaliștii, martorii vorbesc despre o oarecare sensibilizare a opiniei publice internaționale, dar și despre o speranță timidă că lumea nu va accepta această stare de lucru.
În ultimul raport, sursele apropiate protestelor indică faptul că autoritățile încă sunt în stare de alertă, iar spectatorii internaționali urmăresc îndeaproape evoluțiile, sperând ca, în curând, să nu mai fie nevoie de povești cumplit de personale, ci să se facă dreptate și să se asigure respectarea drepturilor fundamentale ale iranienilor. În aceste condiții, lumea așteaptă, sperând ca patriotismul, curajul și solidaritatea să pună capăt unui val de intoleranță și violență.
