Iranul a pus capăt unei încercări semnificative de circumventare a cenzurii digitale prin distrugerea a circa 40.000 de terminale Starlink, serviciu de internet satelitar dezvoltat de compania miliardarului american Elon Musk. Deși inițial tehnologia a fost văzută ca un mijloc de a sprijini protestele anti-regim, oficialii de la Teheran susțin că aceste dispozitive au fost neutralizate pentru a proteja securitatea națională și stabilitatea internă, într-un context în care opoziția continuă să sfideze restricțiile impuse de autorități.
### “Operațiune de proporții pentru controlul comunicațiilor”
Televiziunea de stat din Iran a anunțat marți că a reușit să elimine 40.000 de terminale Starlink utilizate pentru a oferi acces la internet manifestanților. Potrivit surselor oficiale, aceste dispozitive, deținute în special de opozanți și activiști, reprezentau o amenințare la adresa controlului guvernamental asupra fluxurilor de informație. Autoritățile iraniene susțin că astfel de tehnologii permit “fabricarea de conspirații și răspândirea de informații false”, motiv pentru care eforturile de a le distruge sunt considerate imperative pentru protejarea stabilității naționale.
Este mai mult decât o simplă acțiune tehnologică: e o demonstrație clară a eforturilor regimului de a controla total mediul informațional și a suprimat orice sursă externă de sprijin pentru protestatari. Până acum, Iranul a fost recunoscut pentru măsurile dure de cenzură asupra internetului, precum și pentru blocarea majorității platformelor sociale occidentale. Însă utilizarea sateliților pentru conectivitate, în special Starlink, a deschis o perspectivă nouă pentru opozanți, având în vedere caracterul lor dificil de blocat.
### Cum a fost posibilă neutralizarea Starlink în Iran?
Starlink, serviciu de internet satelitar oferit de SpaceX, a devenit rapid o opțiune populară pentru activiști și protestatari din cauza dificultăților de a accesa rețelele convenționale în timpul manifestațiilor de amploare. Dispozitivele, portabile și ușor de configurat, permiteau utilizatorilor din Iran să se conecteze la rețele globale, chiar și în zonele strict controlate de autorități.
Însă, pentru Iran, aceste dispozitive reprezintă o provocare majoră. Potrivit experților în securitate cibernetică, distrugerea terminalelor a presupus o combinație de măsuri tehnice și operațiuni de pe teren, inclusiv identificarea și confiscarea dispozitivelor, dar și utilizarea de tehnologii speciale pentru a bloca transmisia semnalului satelitului. În unele cazuri, oficialii iranieni au susținut că au folosit artefacte Godzilla, dispozitive electronice destinate să interfereze cu traficul satelitului, o măsură extremă pentru a tempera răspândirea informațiilor.
### Contextul protestelor și impactul restricțiilor internaționale
Această acțiune vine pe fondul unei insurectii continue, declanșate începând din septembrie 2022, ca răspuns la creșterea prețurilor și la măsurile drastice de austeritate impuse de regimul de la Teheran. Protestele, unele violente, au vizat nu doar anumite subiecte economice, ci și sistemul politic în sine, afirmând dorința de schimbare profundă, chiar dacă autoritățile iraniene rămân extrem de ferme în susținerea controlului informației.
Pe plan internațional, această luptă pentru controlul comunicațiilor a atras critici din partea organizațiilor pentru drepturile omului, care acuză Iranul de încercări de a silui libertatea de informare și de a reprima opoziția. În același timp, însă, restricțiile și distrugerea tehnologiei satellitare demonstrează dificultățile cu care se confruntă comunitatea globală în a asigura un mediu digital deschis, în fața unui regim tot mai determinat să păstreze puterea.
Deși Iranul pare să fi reușit să limiteze utilizarea dispozitivelor Starlink, un număr mic de Grupuri de rezistență promitem să continue sa elaboreze noi metode de a sparge cenzura. În timp ce activiștii orașelor și satelor din Iran caută soluții alternative, lumea privește îngrijorată la această luptă pentru libertate digitală, sigură că provocările tehnologiei vor continua să modeleze peisajul politic al regimurilor autocratice în anii ce urmează.
