Teheranul în febra protestelor anti-guvernamentale înaintea aniversării Revoluției Islamice
Imagini surprinse pe rețelele sociale arată că locuitorii capitalei iraniene, Teheran, au ieșit din nou în stradă pentru a-și manifesta nemulțumirea față de politica guvernamentală și față de conducerea supremă a țării. În ajunul împlinirii a 44 de ani de la Revoluția Islamică din 1979, mii de iranieni au scandat sloganuri împotriva Republicii Islamice și, mai ales, împotriva liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei. Aceste demonstrații masive, începută pe 28 decembrie, au fost interpretate ca un semnal clar al tensiunilor interne care fragilizează consolidarea controlului oficial asupra societății.
Contextul social și politic al protestelor
Tensiunile sociale din Iran nu sunt o noutate, însă de-a lungul ultimilor ani, acestea au căpătat o amploare semnificativă, alimentate de criza economică acută și de dificultățile generate de sancțiunile internaționale. În ultimele luni, creșterea galopantă a costului vieții, de la alimente și medicamente până la utilități, a devenit o problemă de interes major pentru populație. Majoritatea iranienilor resimt din plin efectele inflației și ale devalorizării monedei naționale, rialul, ceea ce a amplificat nemulțumirea față de guvernul lui Ebrahim Raisi, acuzat de ineficiență și de gestionare defectuoasă a crizei economice.
Protestele din capitală sunt, așadar, o expresie a acestei neliniști sociale, dar și o manifestare a dorinței populației de schimbare, de o guvernare mai transparentă și mai ascultătoare față de nevoile cetățenilor. La fața locului, vocea celor aflați în stradă s-a auzit clar, o dată în plus, în ciuda forței de represiune a autorităților. În imaginile distribuite pe rețelele sociale, tinerii și câțiva vârstnici pot fi văzuți scandând “Moarte regimului!”, “Libertate!”, și “Nu mai vrem minciuni!”.
Reacția autorităților și riscurile intervenției forțelor de ordine
De partea lor, oficialii iranieni și-au exprimat în mod formal disponibilitatea de a preveni escaladarea manifestațiilor, dar în același timp nu au ezitat să folosească forța pentru dispersarea protestatarilor. Mai multe rapoarte indică faptul că forțele de ordine au intervenit cu arme neletale, iar în mai multe zone ale orașului s-au înregistrat încăierări între manifestanți și poliție. Cu toate acestea, numărul exact al celor arestați sau răniți nu a fost încă confirmat oficial, dar există temeri privind o escaladare a violenței în zilele următoare.
De la revolta de proporții din 2019, care a fost reprimată crunt și a dus la pierderea a zeci de vieți omenești, guvernul iranian pare să fie tot mai temător de răspândirea unei weptini sociale care poate duce la răsturnarea regimului. „Regimul nostru trebuie să înțeleagă că nemulțumirea poporului nu mai poate fi ignorată la nesfârșit”, a declarat un analist politic de la Teheran, sub protecția anonimatului. El adaugă că această serie de proteste, departe de a fi o simplă expresie de moment, semnalează o criză profundă de legitimitate a conducătorilor, care trebuie abordată cu multă grijă.
Perspectivele viitoare și impactul internațional
Revoltele din Iran, deși variate în motivații și în amploare, sunt în același timp un indicator clar al instabilității ce planează asupra regimului islamist. În timp ce liderii de la Teheran își păstrează controlul asupra principalelor instituții, semnalele de revoltă civică ar putea avea consecințe pe termen lung, dacă tensiunile se vor amplifica. Comunitatea internațională urmărește cu atenție evoluția situației, iar unele țări și organizații internaționale au cerut autorităților să asigure dreptul la liberă exprimare și să oprească represiunea.
Deocamdată, nu există semne clare că manifestațiile se vor diminua sau vor fi lăsate să se desfășoare libere, însă toate indicațiile sugerează că o criză socială generalizată nu reprezintă doar o problemă internă, ci o provocare pentru stabilitatea regimului islamic și pentru viitorul politic al Iranului. Cu fiecare zi, tensiunile se adâncesc, iar clasa politică trebuie să găsească o cale de a echilibra presiunea populară cu menținerea controlului, chiar dacă această situație riscă să duca la răsturnări spectaculoase sau la o recalibrare profundă a dinamicii sociale și politice.
