România și Iran: O istorie a comerțului, de la fructe exotice la uzine construite de români
Relațiile dintre România și Iran au o istorie bogată, marcată de schimburi comerciale diverse și chiar de colaborări industriale importante. Istoricul Dragoș Becheru, autorul unei cărți recente despre relațiile României cu marile țări producătoare de petrol, detaliază această relație complexă, care a trecut prin diverse etape, de la comerțul cu fructe exotice la construcția de fabrici în Iran.
Începuturile raporturilor comerciale dintre cele două țări datează de secole, cu negustori persani care ajungeau în porturile Brăila și Galați. În secolul al XVII-lea, mărfurile persane, precum textilele și bijuteriile, ajungeau în Polonia și în regiunea Mării Baltice. După 1821, odată cu dispariția monopolului otoman, comerțul a căpătat amploare.
De la curmale la bumbac: schimburile comerciale din secolul trecut
În anii ’30, relațiile comerciale s-au intensificat, iar în România ajungeau curmale, smochine și citrice din Iran. Pe fondul celui de-al Doilea Război Mondial, când accesul la bumbacul din Egipt și Uniunea Sovietică a fost blocat, Iranul a devenit un furnizor crucial pentru aprovizionarea armatei române cu uniforme. „România era într-un context de pionierat al transporturilor maritime pe atunci”, explică Dragoș Becheru.
După război, relațiile diplomatice s-au reluat, dar au fost puternic influențate de contextul politic al Războiului Rece. Odată cu Revoluția Islamică din 1979, multe țări occidentale au rupt legăturile cu Iranul, însă România a continuat să mențină relații economice strânse.
Uzinele românești în Iran și afinitatea Ceaușescu-Pahlavi
Un capitol important al relațiilor bilaterale a fost reprezentat de construcția de fabrici de către România în Iran, în anii ’70. „România nu mai avea atât de multe produse pe care le putea oferi Iranului să le absoarbă la cumpărare, așa că a venit și varianta în care experiența românilor putea fi exportată”, spune istoricul. Fabrici de tractoare, de mobilă și de produse clorosodice au fost construite de români în Iran, cu exporturi asigurate către România.
După 1965, relațiile economice au crescut puternic, existând o afinitate între Ceaușescu și „șahinșahul” Iranului. „Într-o regiune cu multe tensiuni, Iranul părea cel mai stabil și de încredere partener potențial din zonă”, subliniază Becheru. Comerțul se baza pe schimburi avantajoase, în care se foloseau conturi bancare pentru a facilita tranzacțiile, evitând astfel schimburile valutare directe.
După 1989, relațiile au continuat, cu toate că au fost afectate de sancțiunile internaționale impuse Iranului. În industria auto, Dacia a asamblat mașini în Iran, sub marca Renault, dar sancțiunile ulterioare au dus la retragerea Renault în 2018.
În prezent, contactele comerciale dintre cele două țări sunt limitate, dar istoricul Dragoș Becheru consideră că România ar trebui să inițieze demersuri pentru reluarea sau stabilirea de noi relații, indiferent de schimbările politice din Iran.
Sursa: HotNews
