Iranul se confruntă cu o criză digitală majoră, fiind deconectat de la internetul global de șapte săptămâni. Blackout-ul digital a intrat în cea de-a 50-a zi, echivalentul a 1.176 de ore, conform informațiilor primite. Această măsură, fără precedent pentru o societate conectată, afectează profund mijloacele de trai și drepturile unui număr mare de iranieni.
Impactul sever al restricțiilor
Restricțiile severe privind accesul la internet au început după începerea loviturilor israeliano-americane, pe 28 februarie, care au declanșat un conflict regional. Deși intranetul național rămâne operațional, permițând utilizarea aplicațiilor locale de mesagerie și servicii bancare, accesul la internetul global este puternic limitat. Organizația care a făcut publică situația notează că întreruperea afectează profund viața de zi cu zi a cetățenilor.
În ciuda restricțiilor, unii iranieni încearcă să ocolească blocajul. Ei folosesc rețele private virtuale (VPN) pentru a-și masca adresele IP și a accesa site-uri și rețele sociale interzise. Un număr mai mic de persoane reușesc să acceseze internetul prin Starlink sau alți furnizori de acces prin satelit, în ciuda riscurilor asociate.
O istorie a întreruperilor digitale
Aceasta nu este prima dată când Iranul a restricționat accesul la internet. În ianuarie, în timpul manifestațiilor împotriva guvernului, țara a suportat o întrerupere de 18 zile. Reprimarea acestor proteste a provocat mii de victime. După această perioadă, accesul la internet a fost restabilit parțial, dar a rămas puternic limitat și filtrat. Experiența anterioară arată că guvernul nu ezită să utilizeze întreruperile de internet ca instrument de control social și politic.
Restricțiile digitale au un impact semnificativ asupra economiei și societății iraniene. Oamenii de afaceri, jurnaliștii și cetățenii de rând sunt afectați de incapacitatea de a comunica liber și de a accesa informații. Lipsa accesului la internet limitează, de asemenea, libertatea de exprimare și dreptul la informare, elemente fundamentale într-o societate democratică.
Un exemplu clar al acestei situații este faptul că, în trecut, ONG-uri au înregistrat perioade mai lungi de întreruperi, dar la scări regionale. Din cauza acestei politici, Coreea de Nord nu a fost niciodată conectată la internetul mondial.
