Președintele Academiei Române dezmințește acuzațiile privind refuzul unei donații de la Constantin Brâncuși în perioada comunistă
Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, a venit joi cu o clarificare importantă în contextul acuzațiilor apărute în spațiul public referitoare la presupusa refuzare, în epoca comunistă, a unei donații de către marele sculptor Constantin Brâncuși. Într-un comunicat oficial, liderul instituției a subliniat că informațiile vehiculate nu corespund realității și a cerut o reevaluare a interpretărilor apărute în ultima vreme.
Controversele din jurul donatiei și interpretările publice
De la începutul lunii, o serie de articole și postări pe social media au adus în discuție o presupusă poveste conform căreia Academia Română ar fi refuzat, în 1951, o donație considerabilă din partea artistului Constantin Brâncuși. În acele vremuri, multe dintre acțiunile și deciziile instituției erau influențate de contextul politic al regimului comunist, ceea ce a alimentat speculațiile privind motivele deciziei.
Una dintre sursele principale ale acestor acuzații este procesul verbal al unei ședințe din 7 martie 1951, invocat de criticii deciziei. În acea înregistrare, se vorbește despre discuții legate de colaborarea cu personalități ale culturii și despre posibilitatea de a accepta donații, însă interpretările ulterioare ale documentului și contextul politic complex au generat diverse teorii conspiraționale.
Clarificarea oficială a Academiei și contextul istoric
Ioan-Aurel Pop a insistat că aceste interpretări sunt „nefondate și contrar faptelor istorice”, subliniind că instituția nu doar că a acceptat donații de la diverse personalități, ci a avut și un rol important în susținerea și promovarea operelor culte în perioada comunistă. În comunicatul său, președintele Academiei amintește că în 1951, deciziile instituției erau guideline-uri influențate de regimul politic, însă acestea nu trebuie privite prin lentilele cheie ale unei interpretări simpliste.
„Procesul verbal invocat nu relevă o refuzare categorică a unei donații, ci mai degrabă discuții interne despre modul în care aceste donații puteau fi gestionate, în contextul politic al epocii,” a explicat Pop. În plus, oficialul a adăugat că, în acea perioadă, mulți artiști, inclusiv Brâncuși, erau conștienți de restricțiile regimului și acționau cu precauție, însă limitarea formelor de colaborare nu a implicat refuzuri ferme ale unor donații sau ajutor financiar.
Comentariile sale vin și ca o încercare de a restabiliza adevărul istoric, mai ales în contextul în care figura lui Constantin Brâncuși, unul dintre cei mai importanți sculptori ai lumii, a devenit recent subiect de dezbatere politică și culturală. Nimic nu arată, însă, până acum, o intenție deliberată de a refuza contribuția marelui artist la patrimoniul cultural național.
Posibile explicații și evoluții ulterioare
Experții în istorie culturală consideră că asemenea confuzii apar frecvent în cazul documentelor din vremea regimurilor autoritare, atunci când deciziile institutionale sunt interpretate pe baza unor fragmente sau a unor interpretări retroactive. În cazul de față, adevărul despre minimalizarea sau acceptarea donației lui Brâncuși a rămas dificil de stabilit, însă oficialii Academiei își reafirmă militant poziția de a clarifica cadrul istoric.
Deocamdată, nu există indicii clare că vreuna dintre deciziile anterioare ar fi fost motivată de un refuz intenționat sau colaborare ostilă față de artist. În timp ce dezbaterile continuă, poziția oficială a Academiei Române este clară: „Nu există dovezi care să susțină aceste acuzații și reiterăm că întreaga noastră activitate a fost condusă de principiile respectului pentru patrimoniu și pentru valorile naționale.”
În ultimul an, figura lui Constantin Brâncuși a fost adesea menționată în presa și în mediul cultural ca simbol al identității și valorii artei românești, iar istoricii speră ca aceste controverse să fie clarificate definitiv pentru a înțelege cu adevărat relația acestuia cu instituțiile culturale din epoca. În timp ce documentele istorice și poziția oficială vor continua să fie analiza principală, adevărul despre donația presupusă rămâne, deocamdată, o temă deschisă pentru cercetări și dezbateri.
