Sute de oameni au participat la slujba de Înviere în biserica de lemn din Parcul IOR, un lăcaș simbol al rezistenței într-o zonă transformată de retrocedări. Curtea bisericii a fost neîncăpătoare în momentul în care preoții au împărțit lumina sfântă, credincioșii luptând să primească printre primii darul speranței. Evenimentul a fost cu atât mai special cu cât biserica de lemn este singura construcție care a supraviețuit „furiei cu drujbă” din parcul bucureștean.
Primii credincioși au ajuns la biserică înainte de ora 22:00, chiar dacă porțile rămâneau închise. Atmosfera de așteptare a fost, pe alocuri, tristă, oamenii stând pe telefoane sau ținând lumânările aprinse. Cu toții împărtășeau însă același scop: să se roage și să primească lumina sfântă.
O alarmă, nu clopotele, au vestit noaptea sfântă
Seara de Înviere a început cu o notă neobișnuită: o alarmă, nu clopotele, a răsunat în locul sacru, după ce „oamenii bisericii” au uitat să o oprească. Un agent de pază a încercat să intervină, dar a fost oprit de doamna care dăduse indicații.
Agentul s-a reorientat rapid, sărind gardul, dar a realizat curând că cei din interior aveau cheia și telecomanda alarmei. Evenimentul a creat o atmosferă tensionată, dar credincioșii au rămas concentrați pe așteptarea momentului.
„Parcă a luat ceva din frumusețea locului”
Între timp, oamenii au avut ocazia să schimbe câteva vorbe. Valentina, o localnică, a povestit cu emoție despre importanța acestei biserici pentru ea. „Pentru mine această noapte e o binecuvântare. Parcă îmi ia durerea de pe suflet”, a mărturisit femeia cu lacrimi în ochi.
Valentina a adăugat că zona retrocedată a Parcului IOR arată acum pustiu, lipsită de copacii care o împodobeau. “Parcă a luat ceva din frumusețea locului”, a spus aceasta. Apoi, un gest frumos: cineva i-a dat 10 lei pentru a-și cumpăra o lumânare, după ce și-a dat seama că le uitase acasă. „Chiar dacă nu voi ajunge cu lumina acasă, i-o voi duce vecinei mele căreia i-am promis”, a adăugat Valentina.
Cristi și Rareș, doi prieteni, au criticat acțiunile celor care au distrus parcul, considerând că ar fi trebuit să pună mai presus de bani importanța unuia dintre „plămânii” Capitalei.
Trunchiuri de copaci, o ironie amară
O ironie crudă a însoțit această noapte sfântă: trunchiuri de copaci tăiați, chiar lângă gardul bisericii. În timp ce biserica a rămas intactă, trunchiurile sugerau o luptă continuă pentru supraviețuire.
Emoția și speranța au învins însă la scurt timp gustul amar, odată cu venirea mulțimii în curtea bisericii. Copiii au continuat să alerge și să râdă, bucurându-se de atmosfera festivă.
Lumina a fost împărțită
După o oră și jumătate de așteptare, momentul mult așteptat a sosit: împărțirea luminii de la Ierusalim. Gestul de a împărți lumina a adus bucurie și emoție în rândul credincioșilor.
Poliția Rutieră și Poliția Locală Sector 3 au asigurat ordinea, ajutând la gestionarea fluxului de oameni. Seara s-a încheiat cu credincioșii întorcându-se acasă, cu lumânările aprinse sau stinse, dar cu speranța în suflet.
