Inteligența artificială promite, din ce în ce mai insistent, o revoluție economică care ar putea schimba fundamental modul în care funcționează societățile moderne. Liderii marilor companii tech susțin cu tărie că această tehnologie va deschide porțile unei epoci de abundență, în care automatizarea și inovarea vor genera prosperitate pentru toate categoriile sociale, inclusiv pentru cei mai vulnerabili. Însă, în spatele acestor discursuri optimiste, realitatea economică și datele analizei economiștilor indică un tablou mult mai grav: expansiunea AI pare să alimenteze o bulă financiară periculoasă, care amenință stabilitatea venitului și a consumului populației active.
Cum AI contribuie la dezechilibrul economic actual
În ultimele zece ani, înainte de pandemie, indicatorii economici arătau o stabilitate relativă în raportul dintre salarii și consum. În acea perioadă, economia era susținută de venituri reale din muncă, ceea ce însemna că populația avea puterea de cumpărare necesară pentru a-și menține un nivel de trai decent. Însă, după criza globală și impactul pandemiei, această balanță s-a turbulence invers: începând cu 2019, nivelul salariilor reale nu s-a mai recuperat, iar raportul dintre venituri și consum a scăzut dramatic. În 2025, acest indicator a ajuns la un minimeu periculos, sub pragul considerat sănătos pentru economie, ceea ce înseamnă că oamenii cumpără mai mult decât pot susține din salariile actuale.
Surprinzător, această creștere a consumului nu se datorează creșterii reale a venitului, ci mecanismelor artificiale generate de industria AI și de investițiile speculative masive. Evaluările valutare ale companiilor tech se bazează pe scenarii extreme, în care AI va aduce câștiguri colosale în cel mai scurt timp sau va duce la prăbușirea altor sectoare. Această situație a generat o iluziune de prosperitate, în timp ce economia reală devine tot mai fragilă și dependentă de capital financiar, mai degrabă decât de forța de muncă.
O posibilă spargere a bulei AI și impactul asupra societății
Termenul de „bulă AI” a devenit, în ultimele luni, o metaforă a unei primejdii economice iminențate. Însă, potrivit unor economiști precum Dean Baker, această prăbușire nu ar avea, contrar așteptărilor, un efect devastator asupra populației generale, ci ar reprezenta un pas necesar spre corectarea dezechilibrelor.
„O astfel de prăbușire ar afecta în principal elitele tehnologice și investitorii care beneficiază direct de pe urma speculațiilor financiare, nu populația activă”, explică Baker. În loc să fie o calamitate socială, această criză ar putea crea ocazia pentru o recalibrare profundă a sistemului economic. În loc de o „epocă a abundenței” promovată cu insistență de CEO-ii din Silicon Valley, am putea asista, în final, la o economie mai stabilă, susținută de salarii reale și de o producție care să reflecte în mod autentic valoarea muncii.
Problema nu constă în tehnologia în sine, ci în modul în care lumea corporatistă și finanțele o integrează în sistemul economic. Atât timp cât AI devine un instrument pentru concentrat capital și pentru reducerea costurilor cu forța de muncă, efectul este, mai degrabă, o accentuare a polarizării sociale și o apogeu al inegalităților. Câștigurile se agață în vârful piramidei, în timp ce presiunea asupra salariilor și condițiilor de muncă devine tot mai acută. În acest context, promisiunea unei epoci de „abundență” rămâne mai degrabă un slogan de marketing, în fața realităților dure ale unei economii încrucișate între speculație și precaritate.
Cu toate acestea, perspectivele arată că dacă această bulă se va sparge, impactul pentru investitori și companiile supraevaluate va fi dur, dar pentru majoritatea populației se deschid, cel mai probabil, oportunități pentru o recalibrare profundă a reliefului economic. O economie bazată pe muncă reală, pe valoare autentică, ar putea deveni, în final, înlocuitoarea celei dominată de promisiuni tehnologice și bule speculative. În timp ce vestea majoră a rămas adesea ignorată în discursurile oficiale, realitatea este că, după explozia acestei sfere de iluzii, societățile vor fi nevoite să revină la valorile fundamentale ale muncii și productivității reale. Într-un fel sau altul, acest proces de ajustare pare inevitabil, iar evoluțiile recente indică faptul că economia mondială stă pe un prag important al unui nou început.
