Relația tulburătoare dintre Grace și soțul ei, Jackson, este pusă sub semnul întrebării, odată ce el aduce acasă un câine fără să o întrebe, păstrează prezervative în compartimentul pentru mănuși, dar nu reușește să-și spună o poveste coerentă despre ele, și o tratează cu lipsă de empatie. Toate acestea, alături de stresul vieții sale – maternitatea, singurătatea, dorințele neîmplinite, frustrarea artistică și, poate, o boală mintală nediagnosticată – o împing pe Grace spre limitele sănătății sale mintale.
Regizorul filmului, Ramsay, se concentrează pe reprezentarea furiei trupului lui Grace, în loc să ofere detalii despre viața sa de zi cu zi, relațiile sale sau starea sa medicală. Filmul lasă multe întrebări fără răspuns, cum ar fi motivul pentru care Grace este internată într-un centru de sănătate mintală sau ce tratament primește.
În ciuda acestor lipsuri, filmul are o structură narativă mosaicată, care se dovedește a fi unul dintre cele mai satisfăcătoare și mai bine realizate elemente ale filmului. Această structură permite o explorare subiectivă a minții lui Grace, dar, în același timp, lasă multe detalii importante nelămurite.
Lipsa de imaginație și de atenție la detalii este o problemă majoră a filmului, care se concentrează prea mult pe șocuri și senzații, în detrimentul unei explorări mai profunde a personajelor și a vieților lor. În acest sens, regizorul Ramsay declară că filmul “Die My Love” nu este doar despre pericolele postpartum, ci și despre relația care se destramă, despre iubirea care se sfârșește și despre creativitatea care este blocată după nașterea unui copil.
Actrița Lawrence, care o joacă pe Grace, oferă o performanță puternică și dedicată, dar este limitată de lipsa de substanță a scenariului și a regiei. În ciuda eforturilor sale, filmul rămâne o simplă exercițiu de senzații, în loc de o explorare profundă a temelor sale.
Sursa articol
