România, printre puținele state care consultă elevii și studenții în procesul de elaborare a legislației educaționale, apare într-un raport internațional al UNESCO ca un exemplu de bune practici, deși nu a instituit încă obligații legale ferme în acest sens. Această recunoaștere vine într-un moment în care dialogul cu tinerii în cadrul proceselor decizionale din domeniul educației devine tot mai urgent, atât la nivel global, cât și în țara noastră.
În raportul publicat pe 23 ianuarie 2026 cu ocazia Zilei Internaționale a Educației, UNESCO evidențiază eforturile României de a implica tinerii în luarea deciziilor referitoare la sistemul de învățământ. Se menționează că, deși țara noastră a consultat elevi și studenți în procesul de elaborare a legilor educației din 2023, acest demers nu a fost încă reglementat printr-o obligație legală explicită. În practică, aceasta înseamnă că participarea tinerilor a fost optională și voluntară, și nu un pas oficial sau obligatoriu pentru factorii decizionali.
Participarea tinerilor, un proces încă fragil în România
Deși România a fost apreciată pentru deschiderea spre dialog cu tinerii, această abordare nu a ajuns încă la nivelul unde participarea lor să fie integrată ca o componentă obligatorie în procesul legislativ. De altfel, unii experți susțin că, fără o reglementare clară, implicarea elevilor și a studenților rămâne la fel de vulnerabilă în fața influențelor politice sau administrative, riscând să fie folosită sporadic și în funcție de preferințele unor decidenți.
Sistemul de consultare, de altfel, are o istorie amestecată în România. În ultimii ani, sezonul discuțiilor și consultărilor publice a fost adesea privit cu scepticism, criticii argumentând că participarea tinerilor se limitează adesea la formule formale, fără a avea impact real asupra politicilor. În acest context, recunoașterea în raportul UNESCO reprezintă un semnal de alarmă, dar și o oportunitate pentru reformare.
Contextul global și valoarea unui model de consultare voluntară
În lume, multe state au trecut de etapa consultărilor voluntare și au stabilit mecanisme legale pentru implicarea tinerilor în deciziile legate de educație, sănătate și alte domenii. În aceste țări, participarea tinerilor nu mai este considerată o simplă formalitate, ci o responsabilitate de drept pentru autorități, care trebuie să asculte vocile celor mai tineri cetățeni.
Dincolo de aspectul legislativ, UNESCO subliniază că încurajarea elevilor și studenților de a-și exprima opiniile și de a influența deciziile poate duce la politici mai reprezentative și mai eficiente. Cu toate acestea, în lipsa unei norme clare, țara noastră se află într-un punct de cotitură: trebuie să transforme această consultare voluntară într-un proces obligatoriu, pentru a asigura că vocea tinerilor va fi auzită și în mod real.
Pentru moment, însă, lucrurile rămân în stadiul de recomandări și bune intenții. Anul trecut, autoritățile au instituit comisii speciale pentru consultarea elevilor și studenților, dar lipsa unei legislații directe face ca aceste inițiative să fie mai degrabă exemple de bune practici decât pași concreți spre consolidarea participării tinerilor în legislație.
Viziunea pe termen lung este ca implicarea elevilor și studenților să devină un pilon al procesului decizional educațional, iar legislația să reflecte această ambiție. În planul actual, însă, e încă nevoie de voință politică pentru a transforma aceste inițiative voluntare în obligații legale clare și riguroase, astfel încât tinerii să-și poată exprima liber și reprezentativ opiniile în elaborarea legilor care le vizează viitorul.
Se pare că, pentru a face acest lucru, România trebuie nu doar să răspundă pozitiv recomandărilor internaționale, ci să creeze un cadru legislativ robust, care să garanteze participarea activă a tinerilor în toate etapele relevante ale procesului legislativ. În acest mod, țara noastră nu numai că va rămâne în evidența UNESCO, ci ar putea deveni un exemplu de bune practici în regiune, promovând implicarea tinerilor ca parte integrală a sistemului democratic.
