Ghid complet al ritualului băii turcești: reguli, faze și semnificațiiea noastră”

Imersi în aburii calzi ai unui hamam, senzația de timp se estompează. Aerul liniștit este întrerupt doar de șoaptele apei care curge și de picăturile ritmice care cad din robinete, iar lumina difuză ce pătrunde prin micile deschideri ale cupolei creează reflexii jucăușe pe suprafața marmurii lucioase. Atmosfera umedă și aproape mistică transformă baia turcească într-o experiență senzorială, mai mult decât simpla curățare, conform unei postări de pe un site de știri.

„În baie sau la duș ești singur, însă un hamam este un spațiu public”, explică arhitectul și istoricul Ahmet İğdirligil, specialist în cultura băilor turcești. „Este un spațiu social, iar în trecut a fost singurul loc unde femeile puteau interacționa între ele în afara casei, fără permisiune.”

În perioada otomană, femeile din familii înstărite obișnuiau să frecventeze regulat hamamul, unele având chiar sauna proprie în casă. Fiecare femeie avea obiecte personale: un hamam tas cu gravuri sau decorațiuni cu pietre prețioase, utilizat pentru a turna apă peste corp, și prosoape țesute manual din bumbac fin, cu margini din dantelă.

De-a lungul secolelor, au fost stabilite numeroase reguli legate de puritate, acoperind ritualurile legate de menstruație, naștere, contact sexual, precum și pregătirea pentru rugăciune sau nunți. Chiar și astăzi, în orașele mici din Turcia, multe femei continuă să frecventeze hamamul pentru relaxare sau pentru a căuta viitoare nurori pentru băieții lor.

Fiecare hamam este conceput ca un traseu de purificare. Începe în camera de intrare, încălzită tradițional cu o sobă de lemne. Apoi se ajunge în o încăpere semi-calduroasă, cu toalete și bazine de marmură, urmată de zona centrală, cu o platformă încălțată cu marmură fierbinte, numită göbek taşı, înconjurată de alte bazine și, uneori, de încăperi laterale numite halvet.

„Structura clădirii face parte din experiență”, adaugă specialistul. „Cupolele cu deschideri în formă de stele oferă senzația că privești cerul nopții. Este o călătorie spre interior și înapoi.”

Un exemplu de referință este hamamul Cağaloğlu, construit în 1741 pentru a susține fondarea unei biblioteci pentru sultan. Interiorul din marmură albă creează impresia că plutești pe un nor. „Căldura, umezeala și zgomotul constant, ca o bătaie de inimă, te fac să te simți ca în pântecul mamei”, menționează İğdirligil.

Elif Kartal, coordonator la un hamam istoric, explică faptul că majoritatea băilor oferă servicii comune, precum scrub-ul corporal cu mănuși abrazive sau masajul cu spumă turcească. Totuși, fiecare hamam are particularități adaptate la structura construcției sau tradițiile locale.

Din cele 237 de hamamuri din Istanbul, în prezent, doar aproximativ 60 mai funcționează. În cele mai mici, atât femeile, cât și bărbații folosesc spațiile în momente diferite, în timp ce cele istorice, precum hamamul construit în 1556 de arhitectul Mimar Sinan pentru soția sultanului Suleyman, dispun de secțiuni separate pentru femei și bărbați, fiind primele din lume cu zone identice pentru ambele sexe.

Sursa articol