Conform Economistul.ro: Berlinul se confruntă cu o dilemă complexă privind relația sa economică cu China, în timp ce o parte semnificativă a populației germane, inclusiv susținătorii principalelor partide de guvernământ, percepe Beijingul mai degrabă ca pe un rival sau adversar. Un sondaj realizat de European Council on Foreign Relations (ECFR) plasează Germania în fruntea scepticismului european față de China, un context care complică eforturile guvernului de a echilibra protejarea industriei naționale cu menținerea unor legături economice vitale.
Germania, cel mai sceptic stat european față de China
Potrivit datelor ECFR, 60% dintre susținătorii partidelor CDU/CSU și SPD – componente majore ale coaliției de guvernare germane – consideră China un rival sau un adversar. Această percepție contrastează puternic cu situația din țări precum Italia sau Spania, unde majorități de 56%, respectiv 65%, văd China ca pe un partener necesar sau chiar un aliat. Sondajul, realizat în mai 2026 pe un eșantion de peste 19.000 de respondenți din 15 țări europene, inclusiv 2.138 din Germania, relevă o diviziune semnificativă în Europa în ceea ce privește viziunea asupra ascensiunii economice și politice a Beijingului. Publicul francez se apropie cel mai mult de nivelul de scepticism german.
Presiunea concurențială în sectorul auto german
Rezultatele sondajului survin într-un moment de intensificare a presiunilor economice asupra politicii germane față de China. Industria prelucrătoare din Germania a pierdut aproximativ 420.000 de locuri de muncă între 2019 și 2025, iar analiștii ECFR estimează că această tendință se va menține, cu o pierdere lunară de circa 10.000 de posturi. Sectorul auto german este identificat ca fiind cel mai expus riscului, producătorii chinezi câștigând teren rapid atât pe piața internă a Chinei, cât și pe piețele internaționale. Această evoluție subminează relația tradițională, prin care accesul la piața chineză a fost un motor pentru industria germană.
Anumite state membre UE, precum Franța, Italia, Lituania, Țările de Jos și Spania, au solicitat recent Comisiei Europene măsuri comerciale mai ferme împotriva Chinei. Germania, în mod tradițional, a ezitat să susțină o astfel de abordare, preferând consolidarea relațiilor industriale cu Beijingul. Cu toate acestea, autorii analizei sugerează o posibilă reorientare a politicii germane, Berlinul arătând o deschidere prudentă către inițiative menite să reducă dependențele și să protejeze industriile europene.
Tranziția energetică, o oportunitate pentru independență
În pofida scepticismului față de China, publicul german rămâne angajat în favoarea tranziției energetice. 57% dintre germanii intervievați susțin investițiile în energie regenerabilă, un procent apropiat de media europeană de 61%. Această susținere publică ar putea oferi guvernului german spațiul politic necesar pentru a adopta o abordare mai fermă în relația cu Beijingul, fără a risca o reacție negativă puternică din partea electoratului.
Analiștii ECFR propun ca tranziția energetică să fie valorificată ca o oportunitate de a consolida capacitățile industriale europene în domenii precum energia eoliană și producția de baterii. Astfel, Uniunea Europeană ar putea evita crearea unor noi dependențe față de China în sectoarele cheie ale viitoarei economii verzi. Această strategie implică investirea în industria europeană, diversificarea furnizorilor și protejarea lanțurilor de aprovizionare, în paralel cu accelerarea decarbonizării.
Contextul relației germano-chineze este complex, incluzând nu doar comerțul și investițiile, ci și concurența industrială, securitatea cibernetică – un exemplu fiind sancțiunile UE împotriva unor entități chineze în martie 2026, implicate în atacuri cibernetice – și riscurile tehnologice.
European Council on Foreign Relations este un think tank european independent. Analiza publicată la 6 august 2026 de Nele Anders și Nina Schmelzer folosește date din sondajul realizat în mai 2026 pentru a susține o politică germană mai fermă față de China, combinând tranziția energetică cu dezvoltarea industrială autohtonă.
Sursa: Economistul.ro
