Consiliul Local al Sectorului 1 a adoptat recent o hotărâre care reconfigurează modul în care sunt gestionate contractele de închiriere pentru locuințele sociale destinate persoanelor vulnerabile. Decizia are ca scop consolidarea controlului primăriei asupra acestor locuințe, prin transferul atribuțiilor de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) către o structură din aparatul primarului George Tuță. Măsura a fost aprobată cu 25 de voturi pentru, în timp ce o abținere a marcat unanimitatea deciziei.
Până acum, DGASPC a avut un rol cheie în procesul de atribuire a locuințelor sociale, gestionând cererile și verificările necesare acordării acestor drepturi. La nivelul sectorului, însă, numărul solicitărilor este extrem de mare, în timp ce unitățile disponibile sunt foarte limitate. Conform datelor obținute, peste 1.900 de persoane au depus cereri pentru o locuință socială în Sectorul 1, în timp ce numai 61 de apartamente sunt libere. Această situație accentuează discrepanța între nevoi și resurse, iar noua hotărâre pare să vizeze, în opinia autorităților, o gestionare mai eficientă și mai controlată a resurselor.
Schimbarea majoră prinde contur prin preluarea de către Serviciul Fond Imobiliar și Parcări – aflat în subordinea primarului George Tuță – a responsabilităților legate de contractele de închiriere. Astfel, gestionarea acestor contracte, de la întocmire și administrare până la recuperarea debitelor, va fi în responsabilitatea acestei structuri, eliminând astfel, în mod formal, implicarea DGASPC în această etapă. Totodată, primăria va avea autoritatea de a aproba și semna noile contracte direct cu beneficiarii, iar litigiile legale vor fi preluate de autoritate, deținând drepturile și obligațiile DGASPC în această privință.
DGASPC Sector 1 își va păstra, însă, rolul de a gestiona procesul de atribuire a locuințelor, continuând să primească și să verifice cererile, să participe în procesul de selecție a solicitanților și să asigure suport tehnic pentru comisia de specialitate. În plus, instituția va rămâne responsabilă pentru întreținerea și reparațiile imobilelor, menținând astfel o componentă socială și tehnică în administrarea acestor spații.
Decizia vine într-un context în care cererile pentru locuințe sociale din sector continuă să depășească semnificativ oferta. La finalul anului trecut, conform datelor publicate de Direcția Spațiu Locativ și Altă Destinație, peste 1.900 de solicitări rămâneau fără răspuns, în vreme ce doar 61 de apartamente erau disponibile. Un raport al Active Watch indică faptul că, pe parcursul ultimilor ani, Primăria Sector 1 a acoperit doar o fracțiune din totalul dosarelor înregistrate, acoperind în timp doar 7,7%, un indice reflectat și în achizițiile de apartamente socializate realizate în primele decenii ale secolului XXI.
Între timp, în Otopeni, o situație similară a dat de gândit, dar cu o diferență majoră. În timp ce apartamentele sociale oficiale sunt destinate persoanelor vulnerabile, s-au descoperit cazuri în care unii beneficiari ai acestor locuințe sunt oameni cu venituri substanțiale, din cercurile apropiate ale autorităților locale și ale primarului în funcție. Reporterii au identificat numeroase apartamente destinate social, ocupate de consilieri locali, directori de instituții, preoți sau membri de partid, chiriile lunare fiind de multe ori sub 160 de lei, în condițiile în care costul unui apartament similar, pe piața liberă, variază între 2.500 și 3.500 de lei lunar.
Aceasta practică a generat nemulțumire și a alimentat discuții despre relația dintre politică și prioritățile reale ale politicii sociale. Forțată de aceste detalii, opinia publică și experții avertizează despre posibilitatea ca asemenea practici să perpetueze fenomenul inaccesibilității pentru adevăratele persoane vulnerabile, care se confruntă cu dificultăți reale în obținerea unei locuințe.
Pe măsură ce autoritățile se mobilizează să implementeze aceste schimbări administrative, perspectivele pentru beneficiarii cu adevărat vulnerabili rămân incert. În același timp, monitorizarea acestor evoluții evidențiază o nevoie acută de reformare și transparență în gestionarea politică a locuințelor sociale, astfel încât acestea să servească cu adevărat celor în nevoie, nu intereselor politice sau personale ale unor grupuri restrânse.
