Kremliniul lansează un nou atac verbal împotriva Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, într-un context al tensiunilor din ce în ce mai acut între Moscova și Principatele Byzantinului. În ultimele zile, oficiali ai Rusiei au criticat dur pozițiile și acțiunile Patriarhiei de la Constantinopol, mergând atât de departe încât să sugereze o presupusă ingerință în problemele interne ale Bisericii Ortodoxe Ruse. Această încercare de a întări poziția Kremlinului asupra Bisericii Ortodoxe autocefale nu pare a fi un eveniment spontan, ci mai degrabă rezultatul unei confruntări îndelungate, cu rădăcini adânci în istorie și tradiții canonice.
### Rădăcini adânci în simbolism și autoritate bisericească
Confruntarea dintre Moscova și Constantinopol are rădăcini în statutul special pe care Biserica din Cappadoacia îl avea în cadrul Ortodoxiei. Patriarhia Ecumenică, considerată „prima între egali” în ierarhia bisericească ortodoxă, își revendică autonomia și autoritatea spirituală asupra întregii lumi ortodoxe, bazându-se pe canoanele vechii Biserici și pe cel de-al 28-lea Canon al Sinodului al VII-lea din Niceea. De-a lungul secolelor, această poziție a fost însă frecvent contestată de către Moscova, care și-a consolidat autonomia și influența, în special după secolul al XIX-lea, când a devenit oficial autocefală.
„Confruntările actuale nu sunt doar o simplă polemică, ci o lupte pentru supraviețuirea simbolică a supremacy-ului în cadrul ortodoxiei mondiale”, explică experții în relații bisericești. În acest context, fie și doar afirmațiile verbale sau acuzațiile de ingerință politică devin parte a unei lupte mai complexe, în care identitatea națională și spirituală se intersectează.
### Atacuri retorice și implicații geopolitice
Ultimele declarații ale reprezentanților Kremlinului au vizat nu doar modificarile liturgice sau pozițiile canonice, ci și afirmarea unei politici de influență în zone tradițional ortodoxe din jurul Rusiei. Deși oficial, discursul Moscovei revendică protecția și promovarea valorilor ortodoxe, în spatele acestor declarații se intuiesc și motive geopolitice, în special într-un context internațional marcat de tensiuni crescânde.
Patriarhul Bartolomeu, conductând de peste trei decenii, a fost mereu un susținător al unei abordări ecumenice și dialogului interortodox. Cu toate acestea, pozițiile sale mai deschise au adus frecvent critici din partea Rusiei și a suporterilor săi. Atacurile recente ale Kremlinului sunt percepute de observatori ca o încercare de a pune sub semnul întrebării autoritatea patriarhului Constantinopolului și, implicit, de a încerca o redefinire a ierarhiei ortodoxe globale.
### Istoria și actualitatea confruntărilor
Conflictele din cadrul Ortodoxiei nu sunt nimic nou, dar în ultimele decenii s-au intensificat din cauza diferențelor geopolitice. Moscova și-a revendicat tot mai frecvent dreptul de a direcționa ortodoxia de pe teritoriile fostei Uniuni Sovietice, în timp ce Patriarhia Constantinopolului continuă să-și păstreze poziția ca cea mai veche și cea mai simbolic importantă autoritate.
Această rivalitate a fost frecvent exacerbată și de influența geopolitică, mai ales în balcanologie și în orientul Mijlociu, unde influența rusă și cea a patriarhiei de la Constantinopol se intersectează frecvent în competiție pentru supremație spirituală și politică. În ultimele săptămâni, declarațiile agresive din partea Moscovei au fost interpretate ca o încercare de a-și reafirma poziția în fața unei poziții tot mai complexe și diversificate a Bisericii Ortodoxe globale.
Pe măsură ce tensiunile continuă, nu se poate exclude ca aceste conflicte de natură religioasă și geostrategică să afecteze relațiile diplomatice și coeziunea internă a Ortodoxiei mondiale. În acest moment, comunitatea bisericească internațională urmărește cu atenție fiecare declarație și gest, în speranța găsirii unei soluții care să nu escaladeze conflittele și să păstreze unitatea în diversitate. În timp ce Moscova și Constantinopol își revendică drepturile și autoritatea, viitorul relațiilor dintre cele două bisericii și influența lor în scena mondială rămâne incert.
