Conform Libertatea: Gara de Nord păstrează cicatricea unui bombardament din 1944: urmele unei schije vizibile după 82 de ani
Puțini dintre miile de călători care tranzitează zilnic Gara de Nord din București sunt conștienți că printre zidurile impozante se ascunde o amintire palpabilă a unuia dintre cele mai tragice evenimente din istoria Capitalei. Pe peronul 7, cel de-al treilea stâlp metalic poartă și astăzi, după 82 de ani, urmele unei schije provenite din bombardamentul din aprilie 1944, un eveniment care a curmat viețile a aproape 3.000 de oameni. Forța exploziei a fost atât de mare încât metalul stâlpului s-a topit parțial, lăsând o cicatrice vizibilă ce servește drept mărturie mută a zilei fatidice.
860 de tone de bombe au căzut asupra Bucureștiului
Bombardamentul din 4 aprilie 1944 a survenit într-un context marcat de Al Doilea Război Mondial, România devenind o țintă strategică pentru forțele aliate. Doar două zile înainte de acest atac, trupele sovietice pătrunseseră pe teritoriul țării, iar aviația anglo-americană intensifica ofensiva împotriva infrastructurii strategice românești. Avioanele decolau de la bazele din sudul Italiei, având ca ținte principale rafinăriile, căile ferate, podurile și, implicit, gările esențiale transporturilor militare.
În după-amiaza zilei de 4 aprilie, în jurul orei 14:00, Capitala a fost survolată de valuri succesive de bombardiere americane. Nu mai puțin de 220 de aeronave B-17 „Flying Fortress” și 93 de bombardiere B-24 „Liberator” au lansat peste 860 de tone de bombe asupra Bucureștiului. Gara de Nord a fost principala țintă, considerată un punct nodal crucial pentru transporturile militare destinate frontului din Moldova, unde Armata Roșie avansa rapid.
„Populația nu se aștepta la bombardament”
Atacul a lovit în special cartierele Grivița și Cotroceni, dar și întreaga zonă de nord-vest a orașului. Mulți dintre bucureșteni nu au realizat amploarea pericolului. Istoricul Constantin C. Giurescu consemna în „Istoria Bucureștilor” că „populația nu se aștepta la bombardament, crezând că este vorba despre un simplu exercițiu de apărare pasivă, așa cum avuseseră loc anterior”.
Consecințele au fost devastatoare. Bilanțul oficial a înregistrat 2.942 de morți și 2.126 de răniți, sute de locuințe fiind distruse complet, iar alte sute grav avariate. Cronici ale vremii menționează că Gara de Nord a fost bombardată de șase ori, Gara Băneasa de patru ori, iar gara Chitila de opt ori. În triajul Bucureștiului, peste 1.000 de vagoane au fost incendiate și distruse. Tragedia a fost amplificată de faptul că bombele au lovit și trenurile care transportau refugiați, crescând numărul victimelor civile.
Mărturia scriitorului Mihail Sebastian, ajuns în cartierul Grivița în ziua următoare, oferă o imagine cutremurătoare: „Am fost în cartierul Grivița. De la Gară la Bulevardul Basarab, nici o casă, nici una n-a scăpat neatinsă. Priveliștea e sfâșietoare. Se mai dezgroapă încă morți, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. Plouase puțin dimineața și peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune, atroce, de coșmar. N-am mai fost în stare să trec dincolo de Basarab și m-am întors acasă, cu un sentiment de silă, oroare și neputință”.
Astăzi, stâlpul cu urmele schijei pe peronul 7 al Gării de Nord rămâne un martor tăcut al unui trecut dureros, amintind trecătorilor de fragilitatea păcii și de costul uman al conflictelor.
Sursa: Libertatea
