România, singura ţară din Uniunea Europeană care nu recunoaşte prin legislaţie parteneriate civile, nu face niciun pas spre legalizarea acestei forme de uniune, fie pentru cuplurile heterosexuale, fie pentru cele de acelaşi sex. În timp ce majoritatea statelor membre au adoptat deja reglementări clare în domeniu, țara noastră rămâne în urmă, contribuind la perpetuarea unei situații în care drepturile civice ale anumitor categorii de cetățeni sunt încă ignorate sau marginalizate.
Un decalaj legislativ și de drepturi civice în Europa
Dintre cele 27 de state membre, doar România, Bulgaria, Lituania, Polonia și Slovacia nu au legiferat forme de parteneriat civil, rămânând încojurate de țări care, în ultimii ani, au aprobat legi menite să recunoască și să protejeze familiile LGBT+ și partenerii civile. În celelalte state, fie că vorbim despre Franța, Germania sau Spania, legislația a fost adaptată pentru a oferi drepturi și recunoaștere legală celor care formează cupluri dincolo de tradiționala căsătorie.
În cazul României, însă, lipsa unei legislații clare are consecințe emblematice. De exemplu, cuplurile de același sex nu pot beneficia de drepturi legale precum dreptul la succesiune, protecția împotriva discriminării ori posibilitatea de a-și formaliza relația în fața legii. Practic, aceste persoane rămân într-o zonă de incertitudine și vulnerabilitate juridică, chiar dacă în ultimele ani s-au înmulțit cazurile în care instanțele europene au condamnat România pentru lipsa de recunoaștere a acestor drepturi.
Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului ca un semnal de alarmă
Un moment important pe acest subiect a fost decizia recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), care a condamnat România pentru modul în care tratează persoanele LGBT+ și pentru lipsa de protecție legislativă a parteneriatelor civile. În 2023, organismul european a subliniat că „lipsa unui cadru legal pentru parteneriatele civile contravine principiilor egalității și nediscriminării garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.”
Aceasta nu reprezintă doar o chestiune de imagine sau de imagine internațională, ci și o chestiune de drepturi fundamentale. În opinia experților, România trebuie să depășească această stagnare legislativă pentru a oferi cetățenilor săi protecție și drepturi egale, în concordanță cu valorile europene.
De ce nu s-a avansat încă spre legalizarea parteneriatelor civile?
De-a lungul timpului, argumentele împotriva legalizării parteneriatelor civile în România s-au bazat, în principal, pe valorile tradiționale și pe influența unor grupuri conservatoare, care se opun recunoașterii formelor alternative de familie. Într-o societate în care discursul privind diversitatea rămâne adesea tabu, orice încercare de a conduce reforme legislative pe această direcție întâlnește rezistență, chiar și în cadrul unor formațiuni politice europene.
Pe de altă parte, lipsa unei legislații clare și bine conturate împiedică și recunoașterea oficială a relațiilor dintre persoanele de același sex, precum și accesul acestora la anumite drepturi civile esențiale. Fără această protecție, indivizii vulnerabili continuă să fie excluși din multe drepturi, iar societatea românească se îndepărtează tot mai mult de valorile europene în domeniul drepturilor omului.
Ce urmează pentru România?
Perspectiva unei eventuale legalizări a parteneriatelor civile rămâne în continuare incertă, însă, pe fondul presiunilor internaționale și în contextul în care curțile europene impun reguli mai stricte, planurile de reformare legislativă devin tot mai pregnante. În aceste condiții, dezbaterile publice și advocacy-ul pentru drepturile LGBT+ capătă o importanță crucială, iar opinia publică devine tot mai conștientizată asupra necesității de a adapta legislația la standardele europene.
Cu toate acestea, pentru ca schimbările să devină realitate, va fi nevoie de voință politică și de o schimbare în mentalitatea societății, astfel încât drepturile fundamentale să nu mai fie considerate doar opțiuni, ci norme universale. În cazul României, argumentele pentru legalizare devin, tot mai mult, o chestiune de demnitate și echitate socială, în tandem cu obligația de a respecta și proteja diversitatea și drepturile tuturor cetățenilor.
