O poveste de inspirație și perseverență: Amalia-Susana Tușa, secolul 21 în pragul facultății
Cluj-Napoca devine martorul unei istorii de excepție. La 90 de ani, Amalia-Susana Tușa, cunoscută și sub numele de Lia de cei apropiați, a devenit cea mai vârstnică studentă din România și, după cum declară datele publice, o adevărată inspirație pentru tineri și seniori deopotrivă. Aceasta poartă cursuri la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai, unde a ales să studieze Teologie Didactică, demonstrând că pasiunea pentru învățare nu cunoaște limite de vârstă.
O viață dedicată credinței și învățării
Amalia Tușa a accumulat în decenii un bagaj impresionant de experiențe și credință. Fără a fi prima din familie care s-a îndreptat spre odiseea academică, ea a decis să urmeze calea teologiei la o vârstă considerată adesea inapropiată pentru studiile universitare. Pentru ea, însă, vârsta a fost doar un număr, iar dorința de cunoaștere a fost mai puternică decât orice prejudecată socială.
„Am vrut să învăț mai mult, să înțeleg mai bine credința și valorile pe care le-am păstrat toată viața,” povestește Lia. Astfel, a ales să se înscrie la universitate, în ciuda scepticismului sau chiar surprinderii celor din jur, devenind un exemplu de determinare și curaj.
Un model pentru societate: cum redefinește înțelesul de ‘dăruit cuvântul’
Participarea Amaliei la cursuri nu doar că a înveselit cursurile academice, ci a și adus un val de inspirație în comunitate. Într-o vreme în care tinerii se confruntă adesea cu curbura tehnologiei și a agitației cotidiene, ea arată că dorința de învățare și dezvoltare personală pot fi cultivate indiferent de vârstă.
Un profesor de la universitate afirmă că întâlnirea cu ea „ne-a reamintit tuturor ce înseamnă cu adevărat curajul de a-ți urma pasiunea, chiar și atunci când societatea te consideră depășit de limitele sale convenționale.” În plus, prezența ei la cursuri a fost o lecție de modestie și hotărâre pentru colegii mai tineri, care au început să o vadă nu doar ca pe o studentă, ci ca pe un simbol al posibilităților infinite ale învățării.
AdUsa vieții sale pentru a demonstra că niciodată nu e prea târziu
De-a lungul vieții, Amalia a trecut pragul multor încercări, de la perioade dificile din punct de vedere personal până la adaptarea la schimbările societale. Dar toate acestea au servit ca temelie pentru hotărârea de a-și continua studiile și după atingerea vârstei de 80 de ani. Într-un interviu recent, ea afirmă că „învățătura a fost mereu un scop, și nu o simplă activitate academică. Vitale pentru suflet și pentru comunitate.”
Decizia sa a fost și un răspuns viu la întrebarea dacă „este prea târziu” pentru a începe ceva nou. În vineri, pe câmpul acestei mari povești de viață, Amalia-Orunată a devenit un exemplu viu de reziliență și iubire pentru cunoaștere. Cumva, ea redefinește noțiunea de învățare ca pe o continuă descoperire a sinelui și a lumii.
La vârsta la care mulți deja își pregătesc pensia, ea îmbrățișează ideea că viața nu se termină niciodată cu adevărat, ci doar își schimbă forma. Prezentul acestei septuagenare, dar mai ales tânără femei, este un reminder că fiecare zi poate fi o nouă pagină, dacă alegem să o scriem cu curaj și sete de cunoaștere. Până în ultimul său an de studiu, Amalia-Susana Tușa va rămâne un exemplu de sclipire intelectuală și devotament, dovadă vie că învățătura este o călătorie fără vârstă.
