Conform Descopera: Independența financiară, un risc pentru femeile din trecut
Istoria ne arată că independența financiară a femeilor, departe de a fi întotdeauna un motor al progresului, a putut deveni, în anumite perioade și contexte sociale, o sursă de acuzații grave, ajungând chiar la stigmatizarea de „vrăjitoare”. În Europa și în coloniile americane, femeile care beneficiau de moșteniri, care își construiau propriile afaceri sau care practicau meserii considerate exclusiv masculine, erau expuse unui risc sporit de a deveni ținte ale unor astfel de acuzații.
Un caz relevant este cel al Katherinei HARRISON, o văduvă din Connecticut. După decesul soțului, ea a devenit cea mai bogată femeie din localitatea Wethersfield. În loc să se recăsătorească, HARRISON a preluat conducerea fermei moștenite, ocupându-se de creșterea animalelor, producția de bere, filatul lânii și apicultură. Era descrisă ca o femeie inteligentă, hotărâtă și vocală, care practica, printre altele, și astrologia.
Acuzații și condamnare: un precedent periculos
În anul 1668, HARRISON a fost acuzată de vrăjitorie. Printre învinuiri se numărau divinația, practica vindecării și utilizarea unor puteri supranaturale pentru a-și spori profiturile și pentru a perturba activitățile vecinilor. Mai mulți bărbați au susținut că femeia le-a influențat negativ afacerile, unul dintre aceștia, un croitor, afirmând că a cusut greșit mânecile unei haine de șapte ori consecutiv din cauza influenței ei.
Deși dovezile prezentate erau considerate slabe de către istorici, HARRISON a fost condamnată. Magistratul i-a cruțat viața, dar a dispus exilarea ei din oraș. Cazul său ilustrează o tendință identificată de istoricul american Carol F. KARLSEN: femeile care moșteneau proprietăți, într-o societate unde averea era, în mod tradițional, gestionată de bărbați, erau acuzate de vrăjitorie într-o proporție mult mai mare.
Vindecătoarele, primele vizate de instituții
Fenomenul nu a fost specific doar Americii. Un studiu realizat de cercetătoarea Philippa CARTER indică faptul că, în Europa, în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, femeile care activau în domenii precum medicina, producția alimentară, creșterea animalelor sau industria lactatelor aveau un risc crescut de a fi acuzate de vrăjitorie, conform publicației The Guardian.
Vindecătoarele au fost, în mod special, vulnerabile. Femeile care foloseau plante medicinale, asistau la nașteri sau tratat răni erau, de obicei, respectate în comunitățile lor. Cu toate acestea, instituțiile religioase și academice au început să le prezinte ca practiciante ale magiei. Deja în anul 1325, papa Ioan al XXII-lea emitea avertismente cu privire la femeile care practicau medicina fără o educație formală.
Cazul Agnesei SAMPSON, o vindecătoare scoțiană executată în urma proceselor de vrăjitorie din North Berwick, subliniază pericolul pe care îl presupunea această stigmatizare. Mai bine de jumătate dintre acuzațiile aduse împotriva ei vizau activitatea sa de vindecătoare.
Astăzi, termenul de „vrăjitoare” a căpătat, uneori, noi conotații, devenind un simbol al intuiției și independenței feminine, de la practici precum tarotul la astrologie. Totuși, eticheta păstrează, în subtext, ideea că, de-a lungul secolelor, a fost utilizată pentru a sancționa femeile care obțineau autonomie, autoritate și putere economică.
Sursa: Descopera
